Directorul Muzeului, prof. univ. dr. Ionel Cândea, a explicat că filmul este oferit în premieră pentru a completa evenimentul petrecut în toamna anului 2010, inaugurarea Centrului Cultural Nicăpetre. De asemenea, a mai precizat că pe parcursul anului 2011 vor fi expuse în Centrul Cultural toate lucrările maestrului. Şeful secţiei de artă, Maria Stoica, a explicat că filmul nu se poate viziona decât în spaţiul Centrului Cultural şi nu poate fi distribuit, aceasta fiind condiţia pusă de studioul canadian pentru a le oferi filmul. Cei care ar dori să-l distribie trebuie să plătească 30.000 de euro.
"Solitudine în albastru minor" a fost realizat de Florin Zamfirescu. Timp de 30 de minute, spectatorul intră în lumea artistului, află ce iubea, cum lucra şi ce întrebări îşi punea maestrul, miracolul creaţiei sale. Jumătate de oră fără un cuvânt rostit, doar imagini, parcă luate dintr-un album impresionist, ireal de frumoase, care te duc în lumea miraculoasă şi singuratică a artistului care încearcă să înţeleagă natura, pentru ca, prin creaţie, să ne-o redea nouă, profanilor. După incredibila călătorie în lumea maestrului Nicăpetre, orice cuvânt s-a dovedit de prisos. Câteva minute, toată lumea a tăcut, apoi fiecare a plecat spre casă fermecat încă de magia filmului.
Cei care doresc să vizioneze pelicula nu trebuie decât să sune la Muzeul Brăilei, Centrul Cultural Nicăpetre, pentru a se pregăti sala. Important este că pentru difuzare trebuie să fie cel puţin zece persoane.
Nicăpetre s-a născut pe 27 ianuarie 1936, în Brăiliţa. A absolvit Institutul de arte plastice Nicolae Grigorescu, în 1964, şi s-a afirmat ca desenator şi sculptor original, de mare valoare, însă regimul comunist îi îngrădea puterea de creaţie, aşa că, după 1980, a plecat din România, întâi în Grecia, în Italia, apoi a emigrat definitiv în Canada. Acolo nu a reuşit să se afirme de la început, concurenţa fiind acerbă, dar extraordinarul talent al sculptorului brăilean a ieşit la suprafaţă după numai patru ani. A avut parte de expoziţii importante, numeroase, în Toronto, dar a lucrat foarte mult şi pentru România după 1990. O parte importantă a lucrărilor sale au fost donate Brăilei, loc de care se simţea foarte legat. După 1990 venea la Brăila în fiecare vară şi lucra în atelierul său, lucrările fiind lăsate oraşului. A trecut în lumea umbrelor la sfârşitul lunii aprilie 2008, chiar în săptămâna patimilor.
