* unul dintre cele mai mari canale din zona noastră, cel de la Cotu Lung, este efectiv năpădit de stuf și vegetație acvatică, după ce a fost lăsat de izbeliște în ultimii 30 de ani * situația nu este singulară, fenomenul fiind similar și pe alte amenajări de acest gen * deși par neimportante, aceste canale au un rol vital, protejând de inundații mii de hectare de teren arabil, în cazul unor precipitații abundente
După ce, zeci și zeci de ani, Bărăganul brăilean se confrunta îndeosebi cu seceta, iar irigațiile (ca peste tot în sud – estul României ) erau prioritare, iată că în ultima perioadă fermierii au mari necazuri din cauza diferențelor mari de temperatură, ce au loc chiar de la o zi alta. La care se adaugă alternanța “ploi cu furtună - zile caniculare”. Situație rar întâlnită în trecut, care readuce în actualitate, după circa 40 de ani, DESECĂRILE, adică acele amenajări lăsate în paragină, a căror reabilitare ar trebui să fie una dintre prioritățile statului român. Din păcate, dacă e să ne referim la canalele de desecare, din amenajările întinse pe 4.800 kilometri în județul Brăila, majoritatea (70%) nu sunt funcționale. Fiindcă nu au fost curățate și reprofilate, nici măcar o dată la 10 ani, cum prevede regulamentul de exploatare. De aceea, ele sunt pline acum de stuf, vegetație acvatică și depuneri de aluviuni, plus fel de fel de gunoaie aruncate de-a lungul timpului de localnicii ignoranți, astfel că, în cazul unor precipitații abundente, canalele nu mai au cum să își facă treaba pentru care au fost proiectate, iar mii de hectare ar fi inundate!
În acest sens, un caz tipic ne-a fost semnalat din zona localității Cotu Lung, unde există un canal de desecare amenajat cu mai bine de 50 de ani în urmă, cu scopul inițial de a proteja terenurile arabile din zonă, prin preluarea apei în exces și deversarea sa în râul Siret, prin intermediul unor stații de pompare de mare capacitate. Mai apoi, în anii '80, când a fost dată în exploatare una dintre cele mai mari orezării din județ, a fost folosit ca principal canal de evacuare a apei din parcele. În prezent, orezăria nu mai funcționează, iar marele canal de desecare este efectiv năpădit de stuf, încât nici măcare funcția sa de bază, aceea de protejare a zonei de inundații, nu mai poate fi îndeplinită.
Expunând situația Mihaelei Bordei, directorul ANIF Brăila, am primit următorul răspuns: “Vom determina la fața locului cum stau exact lucrurile, pentru a vedea care sunt prioritățile: gradul de colmatare și pe ce lungime; care sunt consecințele nefuncționării canalului dar și ce trebuie întreprins privind starea tehnică și de funcționare a stațiilor de pompare/evacuare; dacă este cazul de modernizare, reparații etc sau noi dotări. Evident, în primul rând este nevoie de fonduri, care nu pot fi accesate decât printr-o serie întreagă de proiecte, avize, licitații, contracte. Și cum la noi toate durează luni de zile… Urmează apoi declanșarea lucrărilor, cu utilaje specifice, aduse de la zeci sau sute de kilometri, fiindcă ANIF nu mai are nici un utilaj propriu pentru a interveni! După tăierea vegetației și scoaterea deponiilor (mâl, rădăcini etc) este necesară reprofilarea canalului. Adică aducerea sa la parametrii, dimensiunile și funcționalitatea prevăzute în proiectul inițial, de acum 40-50 de ani”, ne-a spus directorul ANIF, fără a putea preciza, deci, când anume ar putea începe aceste lucrări atât de necesare.
Deci, cale lungă pentru ce este la Cotu Lung, până când vor fi alocate fondurile necesare pentru ieșirea din această situație limită. Iar acest lucru ar trebui să-i determine și pe parlamentarii brăileni să intervină energic în sprijinul ANIF și al fermierilor. Să susțină schimbarea legislației, în așa fel ca fiecare județ sau grupat, pe zonele predominant agricole, ANIF să dispună de un minimum de utilaje și dotări pentru intervenții rapide, pentru asigurarea apei de irigat sau evacuarea excesului de umiditate și a băltirilor. Iar asta înseamnă un grad de autonomie locală și renunțarea la birocrație și metri cubi de dosare, de multe ori uitate prin sertare. Birocrație care duce la majorări de cheltuieli, pierderi de timp ș.a.m.d.
