Cristian Popa a absolvit cursurile Facultatii de Actorie de la Iasi. Actorul de 26 de ani, Cristian Popa, pe care brailenii il pot admira in spectacolul "Adam Geist", si in telenovela "Secretul Mariei" este la inceput de cariera. Nu refuza aproape nimic, munceste, este constient ca in munca sta secretul reusitei. Pentru el reusita inseamna sa faca film. Pelicula ii este mai aproape decit scindura scenei. Cu toate acestea joaca in spectacole, a jucat si la Focsani, Bucuresti, dar a facut si multe reclame, fiind cunoscut ca actorul cu cele mai numeroase aparitii pe post in acelasi timp. A avut aparitii si in lung metraje ca: "Damen Tango", "Vlad" si "Return of the Living Dead 4: Necropolis".
Tot in "Secretul Mariei" mai joaca o actrita ce poate fi vazuta pe scena Teatrului "Maria Filotti", Ludmila Filip. Ea a fost colega de facultate si de grupa cu Cristian Popa. Ludmila a fost distribuita la Braila in mai multe spectacole ca: "Tablia de la marginea patului" sau "Povestea unui inger".
Simbata seara, dupa spectacolul "Adam Geist", actorul Cristian Popa a acceptat sa stea de vorba cu reporterii nostri.
"Pentru mine e foarte important ca oamenii sa fie calzi cu mine si sa fie oameni"
- Iti place sa joci la Braila?
- L-am cunoscut pe Radu Afrim acum patru ani, cind am venit in Bucuresti si am lucrat la spectacolul "Ingerul electric". De atunci am mai jucat la Focsani in doua piese si chiar aveam nevoie de acest spectacol. Aveam nevoie sa fac si teatru. Eu am avut citeva proiecte, telenovele, publicitate, film, dar nu atit de importante, de ample.
- De ce spui ca simteai nevoia sa faci si teatru. Ce iti aduce in plus?
- Imi aduce foarte mult stres, pentru ca e foarte mult consum inainte de fiecare spectacol, dar simt nevoia sa fac si acest lucru.
- E mai usor in telenovele?
- Telenovela este usoara. Ea, prin esenta, este un lucru foarte facil. Cred ca sint mai apropiat de film decit de teatru, dar m-am bucurat foarte mult de acest spectacol, "Adam Geist". Am venit la Braila pe timp de vara si orasul este superb. Imi plac strazile foarte largi, cu multe case joase, putin denivelate, duc toate spre Dunare. E foarte frumos. Dar lucru cel mai important, care m-a bucurat cel mai mult, este ca am aici colegi de-ai mei, de la Iasi. Acest lucru m-a ajutat foarte mult, m-am adaptat foarte usor. Si oamenii din teatru s-au purtat foarte frumos cu mine. Pentru mine e foarte important ca oamenii sa fie calzi cu mine si sa fie oameni.
- De ce ai acceptat sa faci reclame, sa joci in telenovele? Doar pentru bani?
- Publicitatea se face doar pentru bani. Eu nu am vrut sa fac telenovele, pentru ca am mai avut un precedent similar cu un serial de televiziune si ma hotarisem sa astept un film. Imi doresc mult sa joc in film artistic, insa aceste proiecte sint foarte putine, iar eu am un dezavantaj prin faptul ca nu am terminat facultatea la Bucuresti, si regizorii tineri nu ma cunosc, dar lucrurile au inceput sa mearga. Tot timpul mi-am gasit ceva de facut. Am mai facut un film in Japonia, o docudrama, care a fost foarte apreciat acolo, i-a emotionat pe telespectatori pina la lacrimi, a fost cerut si difuzat de trei ori. Este vorba despre prietenia dintre un japonez si un roman, intr-un lagar din Siberia.
- Este prietenie sau dragoste?
- Nu, nu are nimic picant. Este doar o prietenie.
"Homosexualitatea este o componenta a vietii noastre, insa nu este nimic rau"
- Si in "Adam Geist" apare o relatie homosexuala, acelasi lucru se intimpla si in telenovela in care joci rolul lui Serban, "Secretul Mariei". De ce crezi ca aproape nu mai exista piese, spectacole, filme, telenovele in care sa nu existe personaje cu inclinatii catre acest tip de relatie?
- Aceste lucruri existau si pina acum in societate, numai ca ele erau tabu si nu apareau, erau evitate, nu se discuta despre ele, iar acum sint puse in lumina. Asa cum in filmele americane trebuie neaparat in scenariu sa fie un personaj negru, ca daca nu sint dati in judecata pentru ca discrimineaza populatia de culoare, asa si in spectacolele noastre apar aceste relatii. Homosexualitatea este o componenta a vietii noastre, insa nu este nimic rau. Fenomenul este aproximativ acelasi cu cel legat de libertatea de exprimare imediat dupa revolutie, cind oamenii au inceput sa vorbeasca despre orice, oriunde. Vrem sa ne exprimam si o facem nu intotdeauna in cele mai ortodoxe moduri. Acelasi lucru cred ca se petrece si cu relatiile intre persoane de acelasi sex. E o rabufnire cred. Pur si simplu, oamenii care s-au ascuns pina acum vor sa arate ca si ei exista. Cred ca intelectualii gay nu ar iesi sa participe la marsuri si demonstratii de strada, insa exista oameni care vor sa fie vazuti, tin cu tot dinadinsul acest lucru, si atunci ies in strada. Aceste iesiri fac mai mult rau, insa exista libertatea de exprimare si fiecare poate sa se exprime asa cum doreste, iar ceilalti il accepta sau nu.
- Ce poti sa spui despre experienta de a juca intr-o telenovela?
- Este foarte obositor. Intr-o telenovela se lucreaza intr-un ritm alert, constant. Am lucrat patru luni si a fost istovitor. Se lucreaza un episod dupa altul, sau combinate, astfel incit sa se filmeze cit mai mult pe parcursul unei zile. Se lucreaza douasprezece ore pe zi. Avem doar o pauza de masa. Zi de pauza nu este decit duminica, dar eu atunci vin la Braila. Eu in patru luni nu am avut zi libera decit in foarte rarele duminici in care nu am avut aici spectacol.
- Regreti ca te-ai angrenat in acest proiect la Braila?
- Nu, deloc, imi place foarte mult, imi place sa vin aici.
- Pentru viata ta personala mai ai ceva timp?
- Pai nu am, dar sper, cind se termina proiectul cel mare, telenovela, sa am mai mult timp, sa-mi iau si eu o vacanta.
- Acest efort merita banii?
- Da, merita. Acum imi dau seama pentru ca am nevoie de ei.
- Cum e cind joci acele scene picante din telenovela, din piesa? Joci, traiesti?
- Nu stiu. Sa incep sa zic ca sint un profesionist si ca gindesc la rece cum se va desfasura si fac cu exactitate ce am gindit?
"Regizorul a pus spectacolul in niste parametri, si daca depasesti putin limitele impuse, se transforma spectacolul"
- Unde ai mai multa libertate: pe scena sau in fata camerei de luat vederi?
- In fata camerei, pentru ca daca gresesc sau nu merge ce mi-am propus pot sa ma opresc si sa cer o alta dubla, pe cind in teatru mi-e cam frica sa improvizez. Regizorul a pus spectacolul in niste parametri, si daca depasesti putin limitele impuse se transforma spectacolul. Si de multe ori risca sa se transforme in ceva mai prost. Asa am vazut eu. Vad spectacole la premiera sau al doilea spectacol, si apoi, daca-l mai vad peste jumatate de an, constat ca s-a degradat. Asa se intimpla in general, nu cu "Adam Geist", pentru ca acest spectacol eu nu l-am vazut decit o bucatica, si din culise.
- Cu cine ti-ai dori sa faci film?
- Sint regizorii tineri, care au facut film si l-au facut foarte bine. Cristi Puiu, Munteanu, Porumboiu sau altii care mai sint inca studenti. Am facut un film de scurt metraj cu un tinar regizor care e din Braila si care a facut studiile la Bucuresti, Adrian Marcu. A aparut acum, vom face citeva DVD-uri, o sa am o proiectie la "Elvira Popescu" in Bucuresti, si apoi va fi trimis la festivaluri. Sper sa fie selectionat, remarcat si atunci veti auzi de el.
- Nu iti este teama ca te vei cantona in roluri ca cel din telenovela?
- M-am intrebat si eu acest lucru, dar eu am incredere ca vor veni si altfel de roluri, si voi putea sa aleg. Poate ca nu vor veni ca urmare a rolului din telenovela. Sint tinar si am timp sa muncesc.
Tot in "Secretul Mariei" mai joaca o actrita ce poate fi vazuta pe scena Teatrului "Maria Filotti", Ludmila Filip. Ea a fost colega de facultate si de grupa cu Cristian Popa. Ludmila a fost distribuita la Braila in mai multe spectacole ca: "Tablia de la marginea patului" sau "Povestea unui inger".
Simbata seara, dupa spectacolul "Adam Geist", actorul Cristian Popa a acceptat sa stea de vorba cu reporterii nostri.
"Pentru mine e foarte important ca oamenii sa fie calzi cu mine si sa fie oameni"
- Iti place sa joci la Braila?
- L-am cunoscut pe Radu Afrim acum patru ani, cind am venit in Bucuresti si am lucrat la spectacolul "Ingerul electric". De atunci am mai jucat la Focsani in doua piese si chiar aveam nevoie de acest spectacol. Aveam nevoie sa fac si teatru. Eu am avut citeva proiecte, telenovele, publicitate, film, dar nu atit de importante, de ample.
- De ce spui ca simteai nevoia sa faci si teatru. Ce iti aduce in plus?
- Imi aduce foarte mult stres, pentru ca e foarte mult consum inainte de fiecare spectacol, dar simt nevoia sa fac si acest lucru.
- E mai usor in telenovele?
- Telenovela este usoara. Ea, prin esenta, este un lucru foarte facil. Cred ca sint mai apropiat de film decit de teatru, dar m-am bucurat foarte mult de acest spectacol, "Adam Geist". Am venit la Braila pe timp de vara si orasul este superb. Imi plac strazile foarte largi, cu multe case joase, putin denivelate, duc toate spre Dunare. E foarte frumos. Dar lucru cel mai important, care m-a bucurat cel mai mult, este ca am aici colegi de-ai mei, de la Iasi. Acest lucru m-a ajutat foarte mult, m-am adaptat foarte usor. Si oamenii din teatru s-au purtat foarte frumos cu mine. Pentru mine e foarte important ca oamenii sa fie calzi cu mine si sa fie oameni.
- De ce ai acceptat sa faci reclame, sa joci in telenovele? Doar pentru bani?
- Publicitatea se face doar pentru bani. Eu nu am vrut sa fac telenovele, pentru ca am mai avut un precedent similar cu un serial de televiziune si ma hotarisem sa astept un film. Imi doresc mult sa joc in film artistic, insa aceste proiecte sint foarte putine, iar eu am un dezavantaj prin faptul ca nu am terminat facultatea la Bucuresti, si regizorii tineri nu ma cunosc, dar lucrurile au inceput sa mearga. Tot timpul mi-am gasit ceva de facut. Am mai facut un film in Japonia, o docudrama, care a fost foarte apreciat acolo, i-a emotionat pe telespectatori pina la lacrimi, a fost cerut si difuzat de trei ori. Este vorba despre prietenia dintre un japonez si un roman, intr-un lagar din Siberia.
- Este prietenie sau dragoste?
- Nu, nu are nimic picant. Este doar o prietenie.
"Homosexualitatea este o componenta a vietii noastre, insa nu este nimic rau"
- Si in "Adam Geist" apare o relatie homosexuala, acelasi lucru se intimpla si in telenovela in care joci rolul lui Serban, "Secretul Mariei". De ce crezi ca aproape nu mai exista piese, spectacole, filme, telenovele in care sa nu existe personaje cu inclinatii catre acest tip de relatie?
- Aceste lucruri existau si pina acum in societate, numai ca ele erau tabu si nu apareau, erau evitate, nu se discuta despre ele, iar acum sint puse in lumina. Asa cum in filmele americane trebuie neaparat in scenariu sa fie un personaj negru, ca daca nu sint dati in judecata pentru ca discrimineaza populatia de culoare, asa si in spectacolele noastre apar aceste relatii. Homosexualitatea este o componenta a vietii noastre, insa nu este nimic rau. Fenomenul este aproximativ acelasi cu cel legat de libertatea de exprimare imediat dupa revolutie, cind oamenii au inceput sa vorbeasca despre orice, oriunde. Vrem sa ne exprimam si o facem nu intotdeauna in cele mai ortodoxe moduri. Acelasi lucru cred ca se petrece si cu relatiile intre persoane de acelasi sex. E o rabufnire cred. Pur si simplu, oamenii care s-au ascuns pina acum vor sa arate ca si ei exista. Cred ca intelectualii gay nu ar iesi sa participe la marsuri si demonstratii de strada, insa exista oameni care vor sa fie vazuti, tin cu tot dinadinsul acest lucru, si atunci ies in strada. Aceste iesiri fac mai mult rau, insa exista libertatea de exprimare si fiecare poate sa se exprime asa cum doreste, iar ceilalti il accepta sau nu.
- Ce poti sa spui despre experienta de a juca intr-o telenovela?
- Este foarte obositor. Intr-o telenovela se lucreaza intr-un ritm alert, constant. Am lucrat patru luni si a fost istovitor. Se lucreaza un episod dupa altul, sau combinate, astfel incit sa se filmeze cit mai mult pe parcursul unei zile. Se lucreaza douasprezece ore pe zi. Avem doar o pauza de masa. Zi de pauza nu este decit duminica, dar eu atunci vin la Braila. Eu in patru luni nu am avut zi libera decit in foarte rarele duminici in care nu am avut aici spectacol.
- Regreti ca te-ai angrenat in acest proiect la Braila?
- Nu, deloc, imi place foarte mult, imi place sa vin aici.
- Pentru viata ta personala mai ai ceva timp?
- Pai nu am, dar sper, cind se termina proiectul cel mare, telenovela, sa am mai mult timp, sa-mi iau si eu o vacanta.
- Acest efort merita banii?
- Da, merita. Acum imi dau seama pentru ca am nevoie de ei.
- Cum e cind joci acele scene picante din telenovela, din piesa? Joci, traiesti?
- Nu stiu. Sa incep sa zic ca sint un profesionist si ca gindesc la rece cum se va desfasura si fac cu exactitate ce am gindit?
"Regizorul a pus spectacolul in niste parametri, si daca depasesti putin limitele impuse, se transforma spectacolul"
- Unde ai mai multa libertate: pe scena sau in fata camerei de luat vederi?
- In fata camerei, pentru ca daca gresesc sau nu merge ce mi-am propus pot sa ma opresc si sa cer o alta dubla, pe cind in teatru mi-e cam frica sa improvizez. Regizorul a pus spectacolul in niste parametri, si daca depasesti putin limitele impuse se transforma spectacolul. Si de multe ori risca sa se transforme in ceva mai prost. Asa am vazut eu. Vad spectacole la premiera sau al doilea spectacol, si apoi, daca-l mai vad peste jumatate de an, constat ca s-a degradat. Asa se intimpla in general, nu cu "Adam Geist", pentru ca acest spectacol eu nu l-am vazut decit o bucatica, si din culise.
- Cu cine ti-ai dori sa faci film?
- Sint regizorii tineri, care au facut film si l-au facut foarte bine. Cristi Puiu, Munteanu, Porumboiu sau altii care mai sint inca studenti. Am facut un film de scurt metraj cu un tinar regizor care e din Braila si care a facut studiile la Bucuresti, Adrian Marcu. A aparut acum, vom face citeva DVD-uri, o sa am o proiectie la "Elvira Popescu" in Bucuresti, si apoi va fi trimis la festivaluri. Sper sa fie selectionat, remarcat si atunci veti auzi de el.
- Nu iti este teama ca te vei cantona in roluri ca cel din telenovela?
- M-am intrebat si eu acest lucru, dar eu am incredere ca vor veni si altfel de roluri, si voi putea sa aleg. Poate ca nu vor veni ca urmare a rolului din telenovela. Sint tinar si am timp sa muncesc.
