Pe coperta ultimei aparitii a unei reviste americane de orientare liberala, The Nation, sta printat cu litere de schioapa: “Opinia lumii intregii este impotriva escaladarii conflictului din Irak. Poporul american este impotriva. Congresul este impotriva. Poporul irakian este impotriva. Guvernul irakian este impotriva. Poate un singur om sa forteze o natiune sa poarte un razboi pe care nu vrea sa-l poarte, sa extinda un razboi pe care nu vrea sa-l extinda? Iar daca poate, mai este acea natiune o democratie in vreunul dintre intelesurile cuvintului?”
Mai este? Asta este intrebarea pe care si-o pun expertii in stiinte politice si nu numai, desi zilele astea o fac in sotto voce. Nimeni nu are indrazneala sa sugereze neimaginabilul in experimentul democratic cel mai de succes al lumii, intr-o tara care se mindreste cu libertatea si drepturile pe care le acorda individului. Iar daca asociem, asa cum o facem in mod obisnuit si le consideram aproape sinonime, democratia cu libertatea, e posibil sa vorbim despre o natiune democratica fara de libertate sau de libertate fara democratie? Iar mai apoi, daca libertatea este exprimata prin democratie, de ce atit de putini dintre noi merg la vot? si daca democratia este presupusa a fi expresia drepturilor noastre cetatenesti, de ce voturile noastre nu par a cintari cine stie ce?
Pe linga toate aceste intrebari producatoare de confuzie, libertate mai inseamna si “drepturi” si e adeseori confundata cu ele. A face diferenta intre aceste concepte e dificil si provocator pentru cineva ca mine, care a crescut cu aceste cuvinte azvirlite de-a valma si folosite intersanjabil in asa fel incit nimeni nu prea mai stie cum sa le diferentieze.
Problema este ca toate tipurile de libertate umana sint topite intr-o unica formula propagandistica. Libertatea devine astfel posibilitatea de a alege ce haine sa imbraci, ce mincare sa maninci, ce masina sa conduci (desi toate acestea sint, de fapt, reglementate strict), dar si, undeva in zona abstractului, libertatea de miscare, de a gindi, de a te exprima. Asadar, cind vorbim despre liberate, ea poate insemna lucruri diferite in functie de cel care vorbeste. Unii dintre noi sint poate mai liberi decit oricare alti oameni de-a lungul istoriei omenirii. si cu toate acestea, libertatile ne sint constrinse de modul de viata cu care am crescut, mod de viata care a fost, desigur, modelat de stat. Construirea propriei case, cusutul propriilor haine, chiar coptul propriei piini nu numai ca nu mai sint la moda, dar sint pur si simplu ne-practice. Dar toate sint fundamentale pentru supravietuire, iar ideologiile sint primele abandonate atunci cind nu avem adapost si hrana. “Libertatile” ne sint, de fapt, suspendate in mod delicat intr-o retea de relatii globale, de la benzina necesara pentru a misca masina si pune in functiune fabricile (care ne produc mincarea si hainele) pina la imigrantii care muncesc acum in culisele restaurantelor din orase si suburbii, restaurante care reprezinta inca o importanta “libertate” americana: mincatul in oras.
Dar acesta este cursul progresului si nu trebuie luat drept critica din parte-mi. Daca lucrurile nu ar fi fost in acest fel, oameni ar fi gasit alte formule pentru asigurarea acestor “libertati”, pentru ca nimeni nu vrea sa se intoarca la vremea mortalitatii infantile si a muncii de corvoada. si totusi, nu cred ca ideea este sa ii punem pe altii sa faca corvoadele in fabrici cu conditii de munca sub-decente si unde se moare de tinar din accidente sau otravire, pentru ca mai apoi sa ne batem cu pumnul in piept despre superioritatea libertatilor noastre si corectitudinea democratiei noastre.
Teoretic, libertatea si democratia sint parte a unei conditii umane ideale, dar aceste valori sint mult mai complexe decit modul superficial in care le intelegem acum. Nici una dintre ele nu are nici o valoare daca cei carora le sint oferite nu sint pregatiti pentru responsabilitatile pe care atit libertatea, cit si democratia, le cer nu numai unei singure natiuni, ci intregii lumi, sau daca nici macar nu le inteleg sensurile de baza. La fel cum nici democratia si nici libertatea nu inseamna nimic daca sint bazate pe practici exploatatoare care ne fac noua viata usoara, dar o fac pe a celorlalti insuportabila. Teama mi-e ca pentru cei mai multi democratia inseamna dreptul de a te bucura de mici conforturi. Cind insa aceste conforturi dispar s-ar putea sa realizam cu totii ca democratia pe care o credeam a fi in spatele lor a murit demult.
Mai este? Asta este intrebarea pe care si-o pun expertii in stiinte politice si nu numai, desi zilele astea o fac in sotto voce. Nimeni nu are indrazneala sa sugereze neimaginabilul in experimentul democratic cel mai de succes al lumii, intr-o tara care se mindreste cu libertatea si drepturile pe care le acorda individului. Iar daca asociem, asa cum o facem in mod obisnuit si le consideram aproape sinonime, democratia cu libertatea, e posibil sa vorbim despre o natiune democratica fara de libertate sau de libertate fara democratie? Iar mai apoi, daca libertatea este exprimata prin democratie, de ce atit de putini dintre noi merg la vot? si daca democratia este presupusa a fi expresia drepturilor noastre cetatenesti, de ce voturile noastre nu par a cintari cine stie ce?
Pe linga toate aceste intrebari producatoare de confuzie, libertate mai inseamna si “drepturi” si e adeseori confundata cu ele. A face diferenta intre aceste concepte e dificil si provocator pentru cineva ca mine, care a crescut cu aceste cuvinte azvirlite de-a valma si folosite intersanjabil in asa fel incit nimeni nu prea mai stie cum sa le diferentieze.
Problema este ca toate tipurile de libertate umana sint topite intr-o unica formula propagandistica. Libertatea devine astfel posibilitatea de a alege ce haine sa imbraci, ce mincare sa maninci, ce masina sa conduci (desi toate acestea sint, de fapt, reglementate strict), dar si, undeva in zona abstractului, libertatea de miscare, de a gindi, de a te exprima. Asadar, cind vorbim despre liberate, ea poate insemna lucruri diferite in functie de cel care vorbeste. Unii dintre noi sint poate mai liberi decit oricare alti oameni de-a lungul istoriei omenirii. si cu toate acestea, libertatile ne sint constrinse de modul de viata cu care am crescut, mod de viata care a fost, desigur, modelat de stat. Construirea propriei case, cusutul propriilor haine, chiar coptul propriei piini nu numai ca nu mai sint la moda, dar sint pur si simplu ne-practice. Dar toate sint fundamentale pentru supravietuire, iar ideologiile sint primele abandonate atunci cind nu avem adapost si hrana. “Libertatile” ne sint, de fapt, suspendate in mod delicat intr-o retea de relatii globale, de la benzina necesara pentru a misca masina si pune in functiune fabricile (care ne produc mincarea si hainele) pina la imigrantii care muncesc acum in culisele restaurantelor din orase si suburbii, restaurante care reprezinta inca o importanta “libertate” americana: mincatul in oras.
Dar acesta este cursul progresului si nu trebuie luat drept critica din parte-mi. Daca lucrurile nu ar fi fost in acest fel, oameni ar fi gasit alte formule pentru asigurarea acestor “libertati”, pentru ca nimeni nu vrea sa se intoarca la vremea mortalitatii infantile si a muncii de corvoada. si totusi, nu cred ca ideea este sa ii punem pe altii sa faca corvoadele in fabrici cu conditii de munca sub-decente si unde se moare de tinar din accidente sau otravire, pentru ca mai apoi sa ne batem cu pumnul in piept despre superioritatea libertatilor noastre si corectitudinea democratiei noastre.
Teoretic, libertatea si democratia sint parte a unei conditii umane ideale, dar aceste valori sint mult mai complexe decit modul superficial in care le intelegem acum. Nici una dintre ele nu are nici o valoare daca cei carora le sint oferite nu sint pregatiti pentru responsabilitatile pe care atit libertatea, cit si democratia, le cer nu numai unei singure natiuni, ci intregii lumi, sau daca nici macar nu le inteleg sensurile de baza. La fel cum nici democratia si nici libertatea nu inseamna nimic daca sint bazate pe practici exploatatoare care ne fac noua viata usoara, dar o fac pe a celorlalti insuportabila. Teama mi-e ca pentru cei mai multi democratia inseamna dreptul de a te bucura de mici conforturi. Cind insa aceste conforturi dispar s-ar putea sa realizam cu totii ca democratia pe care o credeam a fi in spatele lor a murit demult.
