Jurnalistul american Matt Welch a oferit in primele trei parti ale articolului sau despre pop culture in Romania o imagine a modului in care evolutia acestui fenomen poate influenta schimbarea mentalitatilor. Pornind de la serialul american Dallas si comparindu-l cu miscarea artistica rap si hip-hop a anilor 2000, Welch isi incheie analiza Romaniei contemporane cu o privire asupra infloritoarei industrii de filme din tara noastra. Dupa o vizita la Castel Films, ziaristul american trage concluziile vizitei sale.
Castel Films nu e singura companie de acest fel. MediaPro Pictures, ramura care se ocupa de filme a celui mai puternic conglomerat media din perioada post-comunista, MediaPro, care detine ziare, agentii de stiri, posturi de televiziune si nu numai, a cumparat cea mai mare parte a studioului de film Bufttea in 1998 si a turnat acolo filme precum Cave, Madhouse si Amen al lui Costa-Gavras. Cel din urma a folosit cladirea Parlamentului cladita de Ceausescu in locul Vaticanului, iar autoritatile romane au pastrat unele dintre decoratiile folosite de film pentru ca orice ajutor este binevenit pentru schimbarea infatisarii cladirii. Pe peste tot pe unde te uiti, mostenirea, pe vremuri de neatins, a dictatorului este desfigurata si infrumusetata de cultura pop a lumii globale.
Avansul neasteptat al Romaniei in industria de film mondiala a devenit indeajuns de important pentru a-i face pe cei care se bucurau de atentia cautatorilor de chilipiruri de la Hollywood sa inceapa sa se uite dupa subventii de la stat. "Isi va reveni industria de film din Toronto?", intreba ziarul Toronto Star in editia sa din martie 2005, intr-un articol in care se vorbea despre influenta romana in industria de film. "Poate ca nu acum, dar in cinci, zece ani, poate, daca guvernul nu se implica, tari ca Romania vor concura cu Praga pentru producerea marilor filme", spunea Matthew Stillman de la Stillking Films in editia din ianuarie 2005 a The Prague Post. Printre alte avantaje, Romania il mai are si pe acela ca, spre deosebire de tarile de la Visegrad si cele baltice, nu e inca membra a Uniunii Europene si, prin urmare, are legi privitoare la munca si media mai putin restrictive.
"Romania va intra in Uniunea Europeana in 2007. Personal, cred ca acea data e optimista in conditiile de acum", spune Moncea (de la Castel Films). "Chiar si dupa aceea, Romania va fi competitiva in ceea ce priveste preturile. Asadar mai sint inca cinci, poate inca sapte ani de posibilitati, mari posibilitati, aici in Romania pentru dezvoltarea acestui sector, iar eu cred ca il vom dezvolta".
Impuscarea lui J.R., odata pentru totdeauna
Din autobuzul supra-incalzit si putind a motorina care ma duce din centru la MediaPro, toata vorbaria despre competitie si modernitate pare a fi irelevanta. Carute trase de un singur magar si incarcate cu fin reusesc sa incurce traficul pe kilometri buni de-a lungul celor doua benzi de circulatie, intretinute prost. Soferi in care singele fierbinte al italienilor sudici se combina cu calitatile ingineresti ale Europei de Sud-Est si cu lipsa de experienta a studentilor americani (cei mai multi dintre romani au invatat sa conduca in ultimii cincisprezece ani), fac curbe periculoase pe strazile supra-aglomerate si pline de gropi ca de tanc. Corturile tiganilor nomazi asteapta ca traficul sa se linisteasca pentru a-si cara lemnele in satul urmator in carutele lor care arata ca la 1840.
Cele doua partide liberale din noua coalitie sint deja gata sa se ia la bataie, primul ministru Tariceanu oferind, pentru ca mai apoi sa retraga, propuneri de noi alegeri si propria-i demisie, ca urmare a inundatiilor dezastruoase din primavara si vara lui 2005, care au ucis mai mult de 30 de persoane, dar si pentru ca Curtea Constitutionala a blocat unele dintre elementele mult-asteptatelor legi ale anti-coruptiei si reformei in justitie. Presedintele Basescu a trecut, insa, noua legislatie in iulie si a ajutat Romania sa treaca de cea mai mare piedica aflata in calea aderarii la Uniunea Europeana. Tot el a anuntat planul de deschidere a dosarelor Securitatii, a demis numerosi politisti corupti, a lansat investigatii la nivel inalt privind implicarea guvernului precendent in rebeliunile minerilor si a introdus o rata unica de taxare de 16%. Dupa valurile succesive de totalitarianism si oligarhii à la J.R. Ewing, Romania se indreapta, in fine, in directia cea buna.
Tineretul? Ei sint curati; n-au trecut
"E nevoie de 50 de ani", imi spune un diplomat american de rang inalt de la Ambasada Statelor Unite. "Romania adera la Uniunea Europeana in 2007, dar va fi cam cu 10 ani prea devreme". Am auzit vreo duzina de variatii pe aceasta tema in timpul vizitei mele de o luna in Romania, cele mai multe venite de la straini din tari occidentale care traiesc aici de mai multi ani si care au fost dezamagiti dupa esecul coalitiei de guvernamint liberale din perioada anilor 1996-2000. "Ceea ce trebuie facut e sa ii elimini pe cei 7-8000 care conduc tara cu adevarat", mai spune diplomatul. "Tineretul? Ei sint curati; n-au trecut".
Dar au un viitor al naibii de interesant. In autobuzul sufocant care merge la MediaPro, un grup de tineri frumosi, la vreo 20 de ani, fac naveta la studiourile pentru Cave. Se amuza pe seama americanilor care se pling de conditii, vorbesc fara rusine de bucuria de a invata lucruri si mentalitati noi si isi exprima speranta ca macar unii dintre ei vor face filme romanesti in viitorul apropiat.
Iar asta ne e deloc imposibil. "La mijlocul anilor ‘90, productiile romanesti erau aproape la zero", imi spune Moncea. "Iar acum, am avut numai anul trecut 11 sau 12... Anul asta, doi regizori romani tineri au cistigat premii internationale, unul la Berlin, celalalt la Cannes, pentru scurt-metraj. Ne revenim".
Pop culture, pe vremuri amutita si distrusa aproape in intregime, devine acum si export care face bani buni. In vara lui 2004, trupa moldoveano-romana O-zone a ajuns pe locul 1 in topurile europene de pop si dance cu hitul lor "Dragostea din tei", care a fost pe locul intii in cel putin 27 de tari si a vindut mai bine de 8 milioane de copii. (L-ati auzit probabil - ginditi-va la un ritm disco european si la fraza numa numa yay). Trupe gangsta rap precum "Parazitii", in ciuda faptului ca sufera mult din cauza pirateriei interne si de cenzura Consiliului Audio-Vizualului (care le-a interzis un clip pentru fraza "alcoolul este viata/viata e alcool"), tot au reusit sa vinda peste un milion de CD-uri de la moartea lui Ceausescu.
Spre deosebire de generatia de studenti din 1989, acesti tineri de douazeci si ceva de ani nu au gustat bitele minerilor, nu au contribuit la rasturnarea unui tiran odios si nu au adorat seriale de televiziune din anii ’80 care glorificau manierele corupte ale unui om de afaceri imoral. "Noua ne-a placut mai mult Seinfeld", spune Munteanu, managerul Parazitilor. Asta ca sa nu mai amintim de Compton rap si extraordinarii NWA din anii ’90. "E nevoie de liberate pentru asemenea muzica, nu crezi?".
Repulsia acestor tineri la coruptie, combinata cu un guvern care le-o impartaseste, da sperante serioase ca orfanul cu par rosu al Europei va iesi, in fine, din lunga, intunecata umbra de pina acum si va crea o tara cu mult mai libera, mai de succes si mai interesanta.
"Intr-o recenta, dar rara vizita intr-unul dintre cluburile bucurestene, m-am uitat la multimea pestrita si am simtit ca as fi putut sa fiu in Manhattan sau South Beach", spune fostul ambasador Michael Guest, care a condus o cruciada impotriva coruptiei din Romania in timpul activitatii sale de trei ani, intr-un interviu pentru revista lunara Vivid, una dintre cele aproape o duzina de publicatii de limba engleza din Bucuresti. "Un sir de tineri m-a trezit din reverie oprindu-se unul dupa altul la masa mea, pentru a-mi multumi pentru ca am luat atitudine... Aceia care cred ca pot sa ramina corupti se pacalesc pe ei insisi. O generatie noua vine din urma, si ea va cere si va crea schimbare". (Sfirsit)
(traducere de George Sipos)
Castel Films nu e singura companie de acest fel. MediaPro Pictures, ramura care se ocupa de filme a celui mai puternic conglomerat media din perioada post-comunista, MediaPro, care detine ziare, agentii de stiri, posturi de televiziune si nu numai, a cumparat cea mai mare parte a studioului de film Bufttea in 1998 si a turnat acolo filme precum Cave, Madhouse si Amen al lui Costa-Gavras. Cel din urma a folosit cladirea Parlamentului cladita de Ceausescu in locul Vaticanului, iar autoritatile romane au pastrat unele dintre decoratiile folosite de film pentru ca orice ajutor este binevenit pentru schimbarea infatisarii cladirii. Pe peste tot pe unde te uiti, mostenirea, pe vremuri de neatins, a dictatorului este desfigurata si infrumusetata de cultura pop a lumii globale.
Avansul neasteptat al Romaniei in industria de film mondiala a devenit indeajuns de important pentru a-i face pe cei care se bucurau de atentia cautatorilor de chilipiruri de la Hollywood sa inceapa sa se uite dupa subventii de la stat. "Isi va reveni industria de film din Toronto?", intreba ziarul Toronto Star in editia sa din martie 2005, intr-un articol in care se vorbea despre influenta romana in industria de film. "Poate ca nu acum, dar in cinci, zece ani, poate, daca guvernul nu se implica, tari ca Romania vor concura cu Praga pentru producerea marilor filme", spunea Matthew Stillman de la Stillking Films in editia din ianuarie 2005 a The Prague Post. Printre alte avantaje, Romania il mai are si pe acela ca, spre deosebire de tarile de la Visegrad si cele baltice, nu e inca membra a Uniunii Europene si, prin urmare, are legi privitoare la munca si media mai putin restrictive.
"Romania va intra in Uniunea Europeana in 2007. Personal, cred ca acea data e optimista in conditiile de acum", spune Moncea (de la Castel Films). "Chiar si dupa aceea, Romania va fi competitiva in ceea ce priveste preturile. Asadar mai sint inca cinci, poate inca sapte ani de posibilitati, mari posibilitati, aici in Romania pentru dezvoltarea acestui sector, iar eu cred ca il vom dezvolta".
Impuscarea lui J.R., odata pentru totdeauna
Din autobuzul supra-incalzit si putind a motorina care ma duce din centru la MediaPro, toata vorbaria despre competitie si modernitate pare a fi irelevanta. Carute trase de un singur magar si incarcate cu fin reusesc sa incurce traficul pe kilometri buni de-a lungul celor doua benzi de circulatie, intretinute prost. Soferi in care singele fierbinte al italienilor sudici se combina cu calitatile ingineresti ale Europei de Sud-Est si cu lipsa de experienta a studentilor americani (cei mai multi dintre romani au invatat sa conduca in ultimii cincisprezece ani), fac curbe periculoase pe strazile supra-aglomerate si pline de gropi ca de tanc. Corturile tiganilor nomazi asteapta ca traficul sa se linisteasca pentru a-si cara lemnele in satul urmator in carutele lor care arata ca la 1840.
Cele doua partide liberale din noua coalitie sint deja gata sa se ia la bataie, primul ministru Tariceanu oferind, pentru ca mai apoi sa retraga, propuneri de noi alegeri si propria-i demisie, ca urmare a inundatiilor dezastruoase din primavara si vara lui 2005, care au ucis mai mult de 30 de persoane, dar si pentru ca Curtea Constitutionala a blocat unele dintre elementele mult-asteptatelor legi ale anti-coruptiei si reformei in justitie. Presedintele Basescu a trecut, insa, noua legislatie in iulie si a ajutat Romania sa treaca de cea mai mare piedica aflata in calea aderarii la Uniunea Europeana. Tot el a anuntat planul de deschidere a dosarelor Securitatii, a demis numerosi politisti corupti, a lansat investigatii la nivel inalt privind implicarea guvernului precendent in rebeliunile minerilor si a introdus o rata unica de taxare de 16%. Dupa valurile succesive de totalitarianism si oligarhii à la J.R. Ewing, Romania se indreapta, in fine, in directia cea buna.
Tineretul? Ei sint curati; n-au trecut
"E nevoie de 50 de ani", imi spune un diplomat american de rang inalt de la Ambasada Statelor Unite. "Romania adera la Uniunea Europeana in 2007, dar va fi cam cu 10 ani prea devreme". Am auzit vreo duzina de variatii pe aceasta tema in timpul vizitei mele de o luna in Romania, cele mai multe venite de la straini din tari occidentale care traiesc aici de mai multi ani si care au fost dezamagiti dupa esecul coalitiei de guvernamint liberale din perioada anilor 1996-2000. "Ceea ce trebuie facut e sa ii elimini pe cei 7-8000 care conduc tara cu adevarat", mai spune diplomatul. "Tineretul? Ei sint curati; n-au trecut".
Dar au un viitor al naibii de interesant. In autobuzul sufocant care merge la MediaPro, un grup de tineri frumosi, la vreo 20 de ani, fac naveta la studiourile pentru Cave. Se amuza pe seama americanilor care se pling de conditii, vorbesc fara rusine de bucuria de a invata lucruri si mentalitati noi si isi exprima speranta ca macar unii dintre ei vor face filme romanesti in viitorul apropiat.
Iar asta ne e deloc imposibil. "La mijlocul anilor ‘90, productiile romanesti erau aproape la zero", imi spune Moncea. "Iar acum, am avut numai anul trecut 11 sau 12... Anul asta, doi regizori romani tineri au cistigat premii internationale, unul la Berlin, celalalt la Cannes, pentru scurt-metraj. Ne revenim".
Pop culture, pe vremuri amutita si distrusa aproape in intregime, devine acum si export care face bani buni. In vara lui 2004, trupa moldoveano-romana O-zone a ajuns pe locul 1 in topurile europene de pop si dance cu hitul lor "Dragostea din tei", care a fost pe locul intii in cel putin 27 de tari si a vindut mai bine de 8 milioane de copii. (L-ati auzit probabil - ginditi-va la un ritm disco european si la fraza numa numa yay). Trupe gangsta rap precum "Parazitii", in ciuda faptului ca sufera mult din cauza pirateriei interne si de cenzura Consiliului Audio-Vizualului (care le-a interzis un clip pentru fraza "alcoolul este viata/viata e alcool"), tot au reusit sa vinda peste un milion de CD-uri de la moartea lui Ceausescu.
Spre deosebire de generatia de studenti din 1989, acesti tineri de douazeci si ceva de ani nu au gustat bitele minerilor, nu au contribuit la rasturnarea unui tiran odios si nu au adorat seriale de televiziune din anii ’80 care glorificau manierele corupte ale unui om de afaceri imoral. "Noua ne-a placut mai mult Seinfeld", spune Munteanu, managerul Parazitilor. Asta ca sa nu mai amintim de Compton rap si extraordinarii NWA din anii ’90. "E nevoie de liberate pentru asemenea muzica, nu crezi?".
Repulsia acestor tineri la coruptie, combinata cu un guvern care le-o impartaseste, da sperante serioase ca orfanul cu par rosu al Europei va iesi, in fine, din lunga, intunecata umbra de pina acum si va crea o tara cu mult mai libera, mai de succes si mai interesanta.
"Intr-o recenta, dar rara vizita intr-unul dintre cluburile bucurestene, m-am uitat la multimea pestrita si am simtit ca as fi putut sa fiu in Manhattan sau South Beach", spune fostul ambasador Michael Guest, care a condus o cruciada impotriva coruptiei din Romania in timpul activitatii sale de trei ani, intr-un interviu pentru revista lunara Vivid, una dintre cele aproape o duzina de publicatii de limba engleza din Bucuresti. "Un sir de tineri m-a trezit din reverie oprindu-se unul dupa altul la masa mea, pentru a-mi multumi pentru ca am luat atitudine... Aceia care cred ca pot sa ramina corupti se pacalesc pe ei insisi. O generatie noua vine din urma, si ea va cere si va crea schimbare". (Sfirsit)
(traducere de George Sipos)
