Sărbătoarea Sfintelor Paști nu este comemorarea unui eveniment din trecut, ci serbarea Învierii Domnului. De Paști nu suntem chemați de Biserică să ne aducem aminte de ceva ce nu mai este, ci să participăm la Învierea lui Hristos care s-a petrecut și se petrece tainic și în zilele noastre. Nu întâmplător cântăm în timpul Liturghiei pascale: "Astăzi toate s-au umplut de lumină, cerul și pământul și cele de sub pământ" (din Canonul Sfintelor Paști).
Sfântul Cuvios Ioan a fost monah în Lavra Veche a lui Hariton cel Mare din Palestina, numită și Peșterile cele Vechi. În acest loc s-a dăruit deplin tuturor nevoințelor, petrecând în rugăciune și priveghere, și cugetând pururea la ceasul morții. În acest locaș monahal el s-a învrednicit de harul preoției. Cuviosul Ioan a trecut la cele veșnice în secolul al 8-lea. Deoarece Cuviosul Ioan s-a nevoit cea mai mare parte a vieții sale în acea peșteră veche, slujind în biserică, a fost numit și Paleolavritul sau "al peșterii celei vechi".
