Sfânta Cuvioasa Teodora din Tesalonic este prăznuită pe 5 aprilie. Sfânta Teodora a fost născută în insula Eghina, din părinţi creștini dreptcredincioși, Antonie și Hrisanta, a căror dreaptă credinţă şi faptă bună a fost arătată în acea vreme, când Biserica lui Hristos se tulbura de eresul iconoclasmului, în împărăţia lui Mihail Valvos, de care eres nu numai nu s-a vătămat acea bună doime; ci, ca o lumină în întuneric prin dreapta credinţă a luminat.
Agatopod era diacon, iar Teodul era citet în Biserica din Tesalonic. Agatopod era împodobit cu bătrânețile cele cinstite, iar Teodul cu tinerețea cea plină de întreaga intelepciune, fecioria trupească și sufletească. În timpul prigoanelor lui Dioclețian împotriva creștinilor, aceștia doi au fost chemați la curtea împăratului. Ei au răspuns cu bucurie și, ținându-se de mână, au pășit împreună la judecată și au strigat: "Creștini suntem!". Toate îndemnurile judecătorilor să se lepede de Hristos și să se închine la idoli au rămas zadarnice. După ce au fost aruncați în temniță și înfometați lungă vreme, ei au fost osândiți la moarte prin înecarea în mare. Li s-au legat mâinile la spate, li s-au legat pietre grele la gât, și au fost duși la locul de unde aveau să fie aruncați în mare. Când se pregăteau să îl arunce pe Agatopod în adâncuri, acesta a strigat: "Iată botezul nostru cel de al doilea, cel care spală toate păcatele noastre, așa încât curați să ne înfățișăm noi înaintea Domnului nostru Iisus Hristos." La scurtă vreme după uciderea mucenicilor, trupurile lor au fost duse de valuri la mal, iar credincioșii le-au luat și le-au îngropat cu cinste. Sfântul Teodul le-a apărut cunoscuților săi ca un înger de lumină îmbrăcat în strai luminos, poruncindu-le să împartă ce mai rămăsese din averile sale săracilor. Acești slăviți și minunați ostași ai lui Hristos au suferit mucenicia cu cinste în timpul împărăției lui Diocletian, în timp ce la Tesalonic stăpânea cezarul Faustin, în anul 303.
