Sfântul Constantin a fost fiul imparatului Constantius Chlorus și al Elenei. S-a născut la 27 februarie 272, în cetatea Naissus (astăzi, Nis, în Serbia). Dupa moartea tatălui său, din anul 304, a fost proclamat împărat. Intră în conflict cu Maxențiu, fiul împăratului Maximian, pentru că acesta dorea să ocupe funcția pe care el o deținea.
În ziua premergătoare luptei cu Maxențiu, în anul 312, Constantin a văzut pe cer o cruce luminoasă și o inscripție: In hoc signum vinces (prin acest semn vei birui). Noaptea, în vis, i se descoperă Hristos și-l indeamnă să pună semnul sfintei cruci pe toate steagurile armatei sale. Constantin va ieși biruitor din luptă.
În anul 313 va da un decret prin care va opri prigonirea creștinilor și, astfel, creștinismul devine religie permisă în imperiu. Religia creștina va deveni religie de stat, în vremea împăratului Teodosie cel Mare (379-395).
Amintim că în vremea împăratului Constantin s-a ținut primul Sinod Ecumenic, la Niceea în anul 325, unde a fost înlăturată erezia lui Arie și s-au alcătuit primele articole din Crez.
Împăratul Constantin a murit în anul 337, la zece ani de la trecerea la cele veșnice a mamei sale.
Împărăteasa Elena, mama sfântului Constantin, este cea care a descoperit pe dealul Golgotei, crucea pe care a fost răstignit Hristos. A zidit Biserica Sfântului Mormânt, Biserica din Bethleem, pe cea din Nazaret și multe alte sfinte locașuri.
