Sfinţii Prov, Tarah şi Andronic au trăit în vremea împăratului Diocleţian (284-305 d.H.), prigonitorul creştinilor, şi au murit pentru că au refuzat să se închine în faţa idolilor păgâni. Sfântul Tarah s-a născut în Claudiopolisul Siriei, Prov era originar din Perga Pamfiliei, iar Andronic era fiul unui cetăţean de vază din marea cetate a Efesului. După ce au fost legaţi în lanţuri şi torturaţi pe rând, în mai multe cetăţi ale Imperiului Roman, cei trei creştini au fost aruncaţi hrană fiarelor sălbatice, împreună cu câţiva criminali de rând. Minune de la Dumnezeu: fiarele i-au sfâşiat pe criminali, în vreme ce sfinţii mărturisitori au ieşit nevătămaţi. În urma acestei minuni făcute de Dumnezeu, mulţi cetăţeni romani au primit credinţa în Domnul Iisus Hristos. Ei au fost apoi ucişi de soldaţi, la porunca proconsulului Numerian Maximus.
Cu toate că trupurile sfinţilor mărturisitori au fost amestecate cu trupurile criminalilor, Dumnezeu le-a descoperit unor evlavioşi creştini, în chip minunat, care sunt rămăşiţele martirilor. În acel moment, se spune că trei lumânări s-au arătat deasupra trupurilor însângerate ale mucenicilor. Astfel, cei trei mărturisitori au fost îngropaţi cu cinstea cuvenită.
Demn de menţionat este faptul că, la Biserica Memorială Mihai Viteazul, din Alba Iulia, se află părticele din moaştele Sfinţilor Mucenici Prov, Tarah şi Andronic.
