Sfântul Mucenic Paramon a trăit în secolul al III-lea, în timpul domniei împăratului roman Decius, prigonitorul creştinilor. La acea vreme, Achilin, dregătorul Răsăritului, a poruncit unei cete de 370 de creştini să-i jertfească zeului Poseidon. Pentru că au refuzat, toţi cei 370 au fost ucişi. În timp ce mucenicii pătimeau pentru Hristos, a trecut pe lângă ei Paramon, şi el creştin, care a strigat către sângerosul Achilin: “O, cât de mulţi drepţi sunt înjunghiaţi fără vină de către necuratul voievod, pentru că nu se inchină idolilor fără de suflet şi muţi”.
La auzul acestor cuvinte, dregătorul Achilin a poruncit ca Paramon să fie ucis laolaltă cu ceilalţi mucenici. Înainte de a fi ucis, Paramon a fost supus la felurite chinuri: i s-a smuls limba, apoi i s-au înfipt trestii ascuţite în toate mădularele. După toate aceste torturi, sfântul a fost săgetat cu suliţele, şi astfel şi-a dat duhul în mâinile Lui Dumnezeu.
Tot astăzi, facem pomenirea Sfântului Mucenic Filumen, iar mâine îl prăznuim pe Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României.
