Sfinţii Mucenici Mina, Ermoghen şi Evgraf au trăit la sfârşitul secolului al III-lea - începutul sec. al IV-lea de la Hristos. Mina şi Ermoghen s-au născut la Atena, însă au locuit în Bizanţ, aflându-se în slujba împăratului păgân Maximian. Vestit pentru învăţătura sa şi pentru darul elocinţei, Mina a fost trimis de către împărat în Alexandria, pentru a restabili liniştea oraşului. El a restabilit cu adevărat ordinea, dar pe creştini i-a lăsat în pace, declarându-se, la rândul său, creştin. Aflând despre ceea ce s-a întâmplat în cetatea Alexandriei, împăratul l-a trimis pe prefectul Ermoghen să-l convingă pe Mina să renunţe la credinţă şi să-i persecute pe creştini.
Ermoghen a împlinit întocmai ordinul împaratului: l-a adus pe Sfântul Mina înaintea judecătorului, i-a tăiat picioarele şi limba, i-a scos ochii, apoi l-a aruncat în temniţă. Acolo, însă, S-a pogorât la Sfântul Mina însuşi Domnul Iisus Hristos, tămăduindu-l şi îmbărbătându-l. Văzându-l pe Mina vindecat cu desăvârşire, Ermoghen s-a convertit la creştinism, fiind botezat chiar de către mărturisitorul întemniţat pentru credinţă.
Ermoghen a propovăduit Cuvântul Lui Dumnezeu şi a fost numit episcop al Alexandriei. Turbat de furie, împăratul i-a supus pe amândoi la chinuri cumplite. Văzând curajul celor doi mărturisitori şi minunile pe care le lucra Dumnezeu prin ei, secretarul şi prietenul Sfântului Mina, anume Evgraf, i-a strigat împăratului: “Şi eu sunt creştin!”. Se spune că, auzind aceasta, însuşi împăratul păgân l-a decapitat pe Eugraf, după care a ordonat călăilor să-i decapiteze şi pe Sfinţii Mucenici Mina şi Ermoghen. După martiriu, moaştele sfinţilor au fost duse în Constantinopol, unde au săvârşit multe minuni.
