Sfinţii Mucenici Leontie, Ipatie şi Teodul au pătimit pentru Hristos şi au dobândit mucenicia în anul 73 d.H., în vremea persecuţiei pornite contra creştinilor din imperiu de cezarul Adrian. Sfântul Leontie a fost comandant roman în oraşul Tripoli din Fenicia. Aflând cezarul că Leontie este creştin şi că se roagă Lui Hristos, a trimis un detaşament militar ca să-l aresteze.
Conducătorul acestui detaşament, Ipatie, s-a îmbolnăvit pe drum, iar mica oaste a fost nevoită să zăbovească. Într-una din nopţi, lui Ipatie i s-a arătat un înger al Domnului, care i-a zis: “Dacă vrei să te faci bine, atunci strigă de trei ori cu glas tare, ridicându-ţi privirea spre cer: “Dumnezeul lui Leontie, ajută-mă!”
Tulburat de ceea ce visase, Ipatie le-a descoperit ostaşilor vedenia şi cu toţii au strigat după cum spusese îngerul. Şi Ipatie s-a însănătoşit chiar în acea clipă. Minunea însănătoşirii lui Ipatie i-a uimit pe mulţi, dar mai ales pe un anume Teodul. Iar Ipatie şi Teodul s-au luat hotărât să se ducă înainte, ca să-l afle primii pe Leontie.
Ajungând ei la creştinul Leontie, acesta le-a spus despre credinţa în Iisus Hristos, astfel încât inimile li s-au aprins de dragostea pentru Dumnezeu. Un nor i-a umbrit şi o rouă minunată s-a pogorât asupra lui Ipatie şi Teodul. A fost Duhul Sfânt, Care le-a botezat sufletele. Iar Leontie a grăit astfel: “Întru Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh!”
Aflând despre convertire, cezarul Adrian a continuat să-i prigonescă pe Leontie şi pe cei doi fii duhovniceşti ai săi. Fiind prinşi, Ipatie şi Teodul au fost torturaţi, apoi ucişi prin decapitare. La rândul său, Leontie a fost torturat până ce s-a mutat la Domnul.
