Sfinţii Mucenici Evlampie şi Evlampia, fraţi după trup şi după credinţă, s-au născut în vechea cetate a Nicomidiei. În timpul persecuţiilor pornite de împăratul roman Maximian, Evlampie şi Evlampia, împreună cu mulţi alţi creştini, au părăsit cetatea şi s-au ascuns în munţi, ca să-şi salveze vieţile. Atunci când Evlampie a trebuit să meargă în cetate după hrană, a văzut expus pe un zid edictul imperial care proclama prigonirea creştinilor. L-a făcut fărâme şi, pentru că a distrus edictul imperial, Evlampie a fost arestat şi dus înaintea judecătorului.
Mărturisitorul a refuzat să se lepede de Domnul Hristos, fiind supus la multe şi îngrozitoare torturi. Auzind de chinurile fratelui, Evlampia s-a înfăţişat de bunăvoie înaintea judecătorului, mărturisind pe faţă credinţa în Domnul Iisus Hristos. Şi astfel, Evlampia a fost, la rândul ei, torturată cu cruzime. În cele din urmă, Evlampie a fost decapitat, iar sora sa a murit mai înainte ca să i se taie capul, din pricina torturilor. Izvoarele creştine spun că, împreună cu fraţii Evlampie şi Evlampia, au mai fost ucişi încă două sute de creştini din cetatea Nicomidiei.