Sfântul Mucenic Codrat s-a născut în munţi, din pricina persecuţiilor îndreptate împotriva creştinilor din secolul al III-lea d.H. După naşterea Sfântului Codrat, mama sa, Rufina, o femeie binecredincioasă, a trecut la cele veşnice. Se spune că, rămas singur, Codrat a fost hrănit în chip minunat, iar un nor îi picura rouă în gură. După cum Dumnezeu i-a hrănit odinioară pe israeliţi cu mană în pustie, nici pe Codrat nu l-a lăsat să piară de foame şi de sete în sălbăticie.
Codrat a fost hrănit în acest mod, până ce singur a putut a se hrăni cu verdeţurile pustietăţii. La vârsta de 12 ani, Sfântul Codrat a ajuns în cetate şi a fost crescut de o familie de creştini. A studiat medicina, ajungând să-i vindece pe bolnavi atât cu remedii trupeşti, cât şi duhovniceşti. Când împăratul roman Decius (249-251 d.H.) a pornit lupta împotriva creştinilor, Codrat a fost aruncat în temniţă, împreună cu prietenii săi Ciprian, Dionisie, Anecton, Pavel şi Crescent. Pentru că nu au lepădat credinţa în Iisus Hristos, au fost condamnaţi, toţi, la moarte.
Tot astăzi, facem pomenirea Sfintei Cuvioase Anastasia, a Sfântului Marcian şi a Sfântului Mucenic Mihail din Agrafa.
