Sfântul Mucenic Calinic s-a născut în provincia romană Cilicia. Potrivit cronicilor, în anul 290 d.H., pe când se afla în cetatea Ancira din Galatia, Calinic a fost prins de păgâni şi dus înaintea dregătorului Sacerdon. Când i s-a spus că va fi torturat dacă nu se va lepăda de Hristos, Sfântul Mucenic Calinic a răspuns: “Eu vreau să sufăr pentru Domnul meu, precum că este pâinea celui flămând!”
Aşa stând lucrurile, mărturisitorului i s-au pus încălţări de fier în picioare (ce aveau cuie în interior) şi a fost pus să fugă prin cetatea Gangra. Sfântul însă umbla ca şi cum nu simţea nicio durere şi cânta psalmul lui David: “Aşteptând, am aşteptat pe Domnul şi a căutat la mine şi a auzit rugăciunea mea. Şi m-a scos din groapa patimilor şi din tina noroiului, şi a pus pe piatră picioarele mele şi a îndreptat paşii mei!”
Se poveşteşte că, pe drumul către locul de execuţie, Sfântului Calinic i s-a făcut sete. Prin rugăciune, Dumnezeu i-a dăruit apă dintr-o stâncă, iar izvorul acela n-a încetat de atunci a dărui apă din belşug, spre pomenirea minunii Lui Dumnezeu, care s-a făcut prin rugăciunile mucenicului. Sfântul Mucenic Calinic a fost aruncat în foc şi acolo şi-a dat sufletul în mâinile Lui Dumnezeu. Dar cei ce l-au persecutat şi l-au trimis la moarte i-au găsit trupul neatins de flăcări.
