Sfinţii Atanasie şi Chiril au luptat împotriva a două dintre cele mai mari erezii apărute în sânul creştinismului: arianismul şi nestorianismul. Atanasie a luat parte la primul Sinod Ecumenic de la Niceea, din anul 325 d.H., unde l-a combătut pe Arie (implicit, arianismul), care susţinea că Fiul Lui Dumnezeu ar fi fost cea dintâi fiinţă creată.
Atanasie s-a născut în anul 295 d.H., în Alexandria. În anul 312 a fost făcut citeţ, iar în 318 diacon, după care a ajuns secretarul patriarhului Alexandru. Ca diacon şi secretar, l-a însoţit pe patriarh la Sinodul de la Niceea, în 325, jucând un rol decisiv în combaterea arianismului şi în condamnarea lui Arie. Datorită scrierilor sale, Sinodul de la Niceea a condamnat erezia ariană şi a formulat un simbol de credinţă, cunoscut drept Simbolul niceean, în care se afirmă că Fiul este născut din veşnicie din Tatăl, de o fiinţă cu El. Ales patriarh al Alexandriei la moartea Sfântului Alexandru (8 iunie 328), Atanasie a trecut la cele veşnice la 2 mai 373, după 45 de ani de râvnă în scaunul episcopal, din care 20 ani i-a petrecut în exil.
Sfântul Chiril al Alexandriei l-a combătut pe Nestorie la Sinodul al III-lea ecumenic din Efes (431 d.H.). Nestorie susţinea că în Hristos există două persoane: persoana divină a Fiului Lui Dumnezeu, născut din Tatăl mai înainte de toţi vecii, şi persoana umană, istorică, a Lui Hristos, cu care s-a născut din Fecioara Maria. Erezia lui Nestorie s-a numit dioprosopism sau nestorianism. Această credinţă despre existenţa a două persoane în Hristos ducea la afirmaţia că Dumnezeul-Tatăl ar fi avut doi fii. Consecinţa acestei erezii era că Fecioara Maria n-a născut pe Fiul Lui Dumnezeu ca să merite a fi numită Născătoare de Dumnezeu ci a născut pe omul Hristos şi de aceea trebuie numită “Născătoare de om”, cel mult “Născătoare de Hristos”. În urma Sinodului de la Efes, i s-a recunoscut Fecioarei Maria atributul de Născătoare de Dumnezeu.
