Sfinţii Părinţi ucişi în Muntele Sinai şi Rait au trăit în sec. IV şi V d.H. şi au fost omorâţi de barbarii din Arabia şi Etiopia. Părinţii din Sinai îşi petreceau zilele în chilii, pentru dobândirea liniştii sufleteşti. Ava Antonie spunea că, precum peştii care stau pe uscat şi mor negreşit, tot aşa călugării care stau în afara chiliei îşi pierd liniştea. Părinţii din Sinai se adunau în biserică şi făceau priveghere sâmbătă seara spre duminică, iar dimineaţa, la Sfânta Liturghie, se împărtăşeau. Arătau ca nişte îngeri în trup pentru că se “topiseră” trupurile lor de atâta înfrânare şi priveghere. Vieţuiau ca şi când erau lipsiţi de trupuri, neavând nimic din cele ce ar aduce plăcere şi patimi lumeşti. Îşi hrăneau trupurile cu puţine finice sau muguri de stejar. Unii mâncau o dată pe zi, alţii în a doua sau a treia zi, iar alţii numai o dată pe săptămână, întărindu-şi trupul neputincios.
La acea vreme, barbarii din Arabia şi Etiopia au năvălit în sfintele lăcaşuri. Căutând ei aur şi negăsind, i-au ucis pe părinţii călugări din Muntele Sinai şi Rait. Monahul Amonie mărturiseşte că, numai la prima năvălire a barbarilor, au pierit 38 de sfinţi părinţi în Sinai şi 39 în Rait.
Astăzi o prăznuim şi pe Sfânta Nina, care s-a născut în jurul anului 290 d.H., în Capadocia romană. Era rudă cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (potrivit unui vechi manuscris, era verişoara acestuia). La împlinirea vârstei de 12 ani, Nina a ajuns în grija stareţei Niofora, pentru că tatăl ei devenise pustnic, iar mama sa hotărâse să-şi petreacă viaţa îngrijindu-i pe săraci şi pe cei în suferinţă. Cu binecuvântarea episcopul Iuvenalie, tânăra a plecat din Ierusalim, îndreptându-se către Armenia. În anul 315, a ajuns în Mtskheta, locul în care, potrivit celor mărturisite de stareţa Niofora, s-ar fi aflat “Cămaşa Lui Hristos”.
