Sfântul Procopie era originar din părţile Decapolei, regiune situată langă Marea Galileii. A îmbrăţişat încă de tânăr viaţa monahală, iar mai târziu s-a afirmat ca apărator al icoanelor, pe timpul conflictului iconoclast iscat în vremea domniei împăratului Leon Isaurul. Din acest motiv, a fost arestat şi torturat cu sălbăticie. După moartea împăratului Leon, având loc reabilitarea cultului icoanelor în Biserică, Sfântul Procopie s-a întors la viaţa monahală, vieţuind în pace până la o vârstă înaintată. A trecut la Domnul în veacul al IX-lea.
Sirian de origine, Sfântul Talaleu a vieţuit în prima jumătate a veacului al VI-lea. A fost monah la Mănăstirea “Sfântul Sava cel Sfinţit” de lângă Ierusalim; mai apoi, s-a decis să trăiască restul vieţii într-un... cimitir. În acel loc, timp de mulţi ani, a îndurat numeroase atacuri din partea duhurilor necurate. Dumnezeu l-a învrednicit cu harul facerii de minuni, cuviosul vindecându-i pe mulţi bolnavi şi pe cei aflaţi în suferinţă. Sfântul Talaleu a murit în jurul anului 460 d.H.
