Sfântul Cuvios Auxenţiu a fost dregător la curtea împăratului bizantin Teodosie cel Mic. El a îmbrăcat haina monahală şi a părăsit Constantinopolul, stabilindu-se pe un munte, lângă cetatea Calcedon (care, mai târziu, avea să se numească “Muntele lui Auxenţiu”). Dorinţa sa fierbinte era aceea de a rămâne ascuns de ochii oamenilor, pentru a se desăvârşi prin rugăciune şi nevoinţă, însă nişte păstori l-au descoperit, spunându-le apoi şi locuitorilor din satele învecinate despre viaţa sfântă a cuviosului. Şi astfel, oamenii au început să-l caute pe Sfântul Auxenţiu, aducându-i bolnavi pentru a-i vindeca.
Prin rugăciunile Sfântului Cuvios Auxenţiu, Dumnezeu a tămăduit mulţi orbi, leproşi, ologi şi demonizaţi. Pentru ca oamenii să nu-i atribuie minunile pe care le lucra Dumnezeu prin el, sfântul fie le cerea tuturor celor prezenţi să se roage Lui Dumnezeu împreună cu el pentru cel bolnav, fie mai întâi le întărea credinţa, arătându-le că Dumnezeu le va face “după credinţa lor”. Alteori, se ruga deasupra bolnavului, rostind cuvintele: “Te vindecă pe tine Domnul şi Dumnezeul nostru lisus Hristos!”
Sfântul Auxentiu a fost unul din Părinţii celui de-al Patrulea Sinod Ecumenic ţinut la Calcedon, în anul 451. S-a mutat la Domnul în anul 470 d.H.
