Sfântul Stelian, ocrotitorul pruncilor şi al familiei creştine, s-a născut în sec. VI la Adrianopolis, într-o familie înstărită din ţinutul Paflagoniei, Asia Mică (Turcia de astăzi). Stelian a fost sfinţit şi s-a făcut lăcaş al Duhului Sfânt încă din pântecele maicii sale. Curat şi plin de dragoste creştină, si-a împărţit averea săracilor şi s-a făcut monah, apoi a plecat în pustie, ca să se adâncească în cunoaşterea Lui Dumnezeu. Sfântul vieţuia într-o peşteră unde primea hrană de la un înger.
A primit puterea de vindeca oamenii. Într-o zi, o boală nemiloasă a venit peste popor; mureau întruna pruncii, iar părinţii rămâneau fără copilaşi. Credincioşii au venit la pustnicul Stelian, ca să-l ia mijlocitor înaintea Lui Dumnezeu şi să le vindece copiii. Şi astfel, mamele care s-au rugat Sf. Stelian au dobândit alţi prunci, iar pruncii bolnavi s-au tămăduit. Sfântul Stelian Paflagonul este zugrăvit în icoane cu un copil în braţe, pentru neobosita sa misiune de a-i apăra pe cei mici, ajutându-i totodată pe copiii bolnavi.
În biserica Sf. Stelian (“Lucaci”) din Bucureşti se află racla cu moaştele Sfântului Stelian. Biserica a fost zidită în 1736 de Mitropolitul Ştefan al Ţării Româneşti. Sf. lăcaş a moştenit nu doar moaştele Sf. Stelian, ci şi pe ale Sfinţilor Haralambie, Elefterie şi Onufrie. Cu trecerea timpului, pe lângă hramul Sf. Nicolae, biserica l-a căpătat şi pe al Sfântului Stelian. În fiecare miercuri, aici se oficiază o slujbă specială în cinstea sfântului.
