Sfinţii 7 Mucenici din Efes - Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Ioan şi Constantin - au fost ostaşi în armata imperială şi au trăit în vremea împăratului Decius (249-251 d.H.). Ei au refuzat să participe la un festival păgân şi s-au rugat Lui Dumnezeu ca toţi creştinii care erau torturaţi din pricina credinţei lor să fie mântuiţi.
Aflând că numele le-au fost puse pe lista acuzaţilor şi aduse la cunoştinţa împăratului, tinerii s-au ascuns într-o peşteră. Mai apoi, aflând împăratul despre aceasta, a poruncit să fie zidită intrarea în peşteră, pentru ca tinerii să moară de foame sau să moară sufocaţi. Pentru ca faptele celor şapte tineri să fie ţinute minte de cei ce vor veni, Teodor şi Rufin, doi creştini, au scris pe două table de plumb viaţa lor şi au pus tablele lângă pietrele care astupau peştera. Dar Dumnezeu, prin purtarea Sa de grijă, a adus somn greu asupra celor şapte, somn care a durat 200 de ani.
Astfel, după două secole, pe vremea împăratului creştin Teodosie, s-a ivit o dispută între credincioşi, în legătură cu învierea morţilor. Teodosie s-a rugat mult Lui Dumnezeu, ca să-i descopere adevărul. Drept răspuns la rugăciuni, nişte păstori au luat piatra cu care era zidită peştera, pentru a face zid de împrejmuire pentru staulul oilor. Atunci, cei şapte tineri s-au trezit din somnul de sute de ani. Această minune a întărit credinţa oamenilor în învierea morţilor.
Treziţi din somn, tinerilor li s-a făcut foame. Iamvlih a fost trimis în cetate, să cumpere pâine cu bani din timpul domniei lui Deciu. Ajuns în oraş, tânărul rămase uimit, văzând semnul Sfintei Cruci la toate porţile. Era dezorientat, căci nu mai recunoştea oraşul. Când a vrut să cumpere pâine, brutarul, văzând banii, a crezut că are în faţă posesorul unei comori, căci acei bani purtau chipul unui alt împărat. Iamvlih a mărturisit de unde are banii şi locuitorii, ajunşi la peşteră, au găsit plăcile de plumb cu istoria celor şapte sfinţi uitaţi. Toţi au recunoscut, astfel, că au de-a face cu un miracol şi L-au slăvit pe Dumnezeu.
Auzind despre acestea, împăratul Teodosie a venit la Efes şi, intrând în peşteră, s-a închinat el însuşi sfinţilor. Iar după o săptămână de la minunata lor trezire după somnul de 200 de ani, tinerii au adormit somnul morţii fireşti, întru aşteptarea Învierii de apoi. Iar când împăratul a vrut să aşeze trupurile sfinţilor în sicrie de aur, tinerii i s-au înfăţişat în vis şi i-au cerut să fie lăsaţi acolo, în peşteră.
