Sfintii Cuviosi Simeon si Amfilohie de la Pangarati au fost canonizati de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane in sedinta de lucru din data de 5-7 martie 2008.
Sfantul Cuvios Simeon s-a nascut la inceputul secolului al XV lea, intr-un sat din apropierea orasului Piatra Neamt. Alege sa se retraga impreuna cu doi ucenici in anul 1432 in pustie, la poalele muntelui “Paru”, la 5 km de Manastirea Bistrita. Primeste de la Sfantul Voievod Stefan cel Mare bani si ajutor sa ridice o biserica in cinstea Sfantului Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir. Biserica va fi sfintita de Mitropolitul Teoctist I. La aceasta slujba a avut loc si hirotonirea intru preot a lui Siomen, devenind primul intemeietor si egumen al Manastirii Pangarati.
Din cauza invaziei otomane, Cuviosul Simeon este nevoit sa plece in Transilvania. Se stabileste la Manastirea Casiva, unde va avea loc si trecerea sa la cele vesnice (anul 1476).
Sfantul Cuvios Amfilohie de la Pangarati s-a nascut in anul 1487. De tanar a intrat in obstea de la Pangarati. Va ajunge sa conduca obstea manastirii vreme de 56 de ani. In urma unei descoperiri dumnezeiesti, domnitorul Alexandru Lapusneanu zideste la Pangarati o noua biserica, in locul celei vechi de lemn, care fusese arsa de turci.. Ea va fi sfintita in anul 1560 de Mitropolitul Grigorie al Moldovei. Cunoscand vremea trecerii la cele vesnice, se retrage in anul 1566 la Manastirea Moldovita, unde se va mai osteni timp de patru ani.
Sfantul Sozont s-a nascut in Licaonia (Asia Mica), in timpul domniei lui Diocletian (284-305). A fost pastor de oi si s-a invrednicit sa-si vada sfarsitul ca mucenic pentru Hristos, intr-o vedenie.
In vremea sa, se afla la Pompeiopolis (in Cilicia) un idol din aur si argint, la care se inchinau paganii. Sozont a intrat in cetatea in care se afla acest idol, a rupt mana idolului, a facut-o bucati si a impartit-o saracilor.
Ca sa impiedice arestarea pe nedrept a nevinovatilor, Sozomen s-a predat magistratului, marturisindu-i ca este crestin si ca el a taiat mana idolului.
Dupa supunerea la multe chinuri, a fost aruncat in foc, iar aici si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu.
