Sfântul Ștefan cel Mare s-a născut din binecredincioșii creștini Bogdan Vodă, fiul lui Alexandru cel Bun, din neamul Mușatinilor, și din Doamna Oltea Maria, din neamul Basarabilor. Sfântul Ștefan cel Mare a fost domnitor al Moldovei între anii 1457-1504 și este cunoscut ca apărător al creștinătății. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat pe 20 iunie 1992. Potrivit Tradiției, mergea de tânăr la cuviosul David Daniil Sihastru. Așa ne explicăm de ce nu a fost numai un apărător al țării, ci și un mărturisitor al credinței.
Slujirea Sfintei Biserici era o rațiune a existenței sale. Nenumărate documente ale cancelariei domnești stau mărturie peste veacuri: “Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei, care arzând de dumnezeiasca credință și iubire al cuvântului lui Dumnezeu fiind ...”. În pisania bisericii mari din Mănăstirea Neamțu, din 1497, citim: “Doamne Hristoase, primește biserica aceasta, pe care am zidit-o cu ajutorul Tău, întru slava și cinstea Sfintei și slăvitei Tale Înălțări de la pământ la cer; și Tu, Stăpâne, acoperă-ne cu mila Ta de acum și până în veac. Io Ștefan Voievod ...”.
Tot astăzi, Biserica face pomenirea: Aducerii vestmântului Născatoarei de Dumnezeu în Vlaherne și a Sfântului Iuvenalie.
În zilele împăratului Leon cel Mare (886-912 d.H.) trăiau în Constantinopol doi frați de neam ales, patricieni, Galvie și Candid. Luând învoire de la împărat, aceștia au mers să se închine, după obicei, la Locurile Sfinte. Ajungând ei în Galileea, s-au odihnit peste noapte într-un sat din apropierea Nazaretului, în casa unei văduve.
Acolo, au văzut o cameră deosebită unde era ascuns vestmântul Maicii Domnului. Cu învoirea bătrânei văduve, frații au luat cu ei sfântul vestmânt. Și, odată ajunși la Constantinopol, Galvie și Candid l-au înștiințat pe împăratul Leon și pe împărăteasa Verina, asemenea și pe Ghenadie patriarhul, înaintea cărora au descoperit cinstita raclă și au văzut toți sfântul vestmânt, umplându-se de nespusă bucurie.
Deci, luând sfântul vestmânt, l-au dus în procesiune, cu mult popor, la Biserica Vlahernei și au hotărât ca, în fiecare an, să se prăznuiască “Aducerea vestmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne”, în ziua a 2-a a lunii iulie, în cinstea și spre slava Fecioarei Maria și a Celui Născut dintr-însa, Iisus Hristos, Domnul și Dumnezeul nostru.
“Punerea Cinstitului Vestmânt al Maicii Domnului în Mănăstirea Vlaherne, Cetatea care te cinstește pe tine și după datorie te slăvește, o acoperi, Prealăudată, cu cinstitul tău vestmânt și o izbăvești pe ea de năvălirea celor fără Dumnezeu, de foamete, de cutremur și de războiul cel dintre noi totdeauna, Fecioară, ceea ce ești neispitită de nuntă. Pentru aceasta, te slăvește pe tine, preasfântă dumnezeiască Mireasă, ajutătoarea oamenilor!”
