Sfântul Teotim, Episcopul Tomisului, numit şi Teotim I Scitul sau Filosoful, era originar din Dacia Pontică şi a trăit în a doua jumătate a secolului IV - începutul secolului V d.H., păstorind cetatea de la Marea Neagră în jurul anilor 380 - 395. Fericitul Ieronim îl menţionează la anul 392 cu titulatura de “Scythiae Tomorum Episcopus”. Istoricul bisericesc Sozomen scria despre Teotim I că ducea o viaţă de ascet, că purta plete lungi şi că se bucura de calificativul de “filosof”. Sfântul Teotim poseda acea “monastica philosophia”. El nu a fost numai educat în filosofia monahală care presupunea asceza, ci şi în cultura şi filosofia greacă. Un alt scriitor creştin, Socrate, spunea despre Teotim că “era cunoscut de toţi - împăraţi, episcopi, călugări, credincioşi şi barbari - pentru evlavia şi corectitudinea vieţii sale”.
Despre episcopul de Tomis auzise şi împăratul Arcadie, datorită prieteniei sale cu Sfântul Ioan Gură de Aur. Din scaunul arhieresc al Constantinopolului, marele ierarh îi trimitea lui Teotim călugări misionari “pentru nomazii sciţi de la Istru”, probabil la cererea acestuia. În anul 400 d.H., Teotim a luat parte la un sinod local în Constantinopol, convocat de Ioan Gură de Aur împotriva învăţăturii eretice a episcopului Antonin al Efesului. Aprecierea de care se bucura ierarhul tomitan reiese şi din faptul că, în lista celor care au semnat documentele sinodului, Teotim a fost menţionat pe primul loc.
Invocarea numelui Sfântului Teotim al Tomisului la lucrările Sinodului IV ecumenic de la Calcedon, din anul 451, ca autoritate a dreptei-credinţe, constituie pentru noi o mărturie de mare preţ privind izvoarele ortodoxiei româneşti în creştinismul daco-roman.
