Sfântul Mucenic Luchian s-a născut în cetatea Samosata din Siria antică, din părinţi de viţă nobilă. Rămas orfan de la vârsta de 12 ani, Luchian şi-a dăruit toată averea săracilor. Tânăr fiind, se hrănea doar cu pâine şi apă, doar o dată pe zi, iar uneori nu mânca nimic toată săptămâna. Datorită învăţăturii şi sfinţeniei sale, a fost hirotonit preot în cetatea Antiohiei. Creştin erudit, Luchian a îndreptat multe texte evreieşti, pe care ereticii le răstălmăciseră.
Încă de la început, Sfântul Luchian s-a aflat pe lista celor pe care necredinciosul împărat Maximian râvnea să-i omoare, în vremea persecuţiilor anticreştine. Pe când era adus spre a fi judecat, Luchian a convertit la creştinism 40 de soldaţi romani, care vor primi cu toţii moarte mucenicească. Imediat ce a fost pus în lanţuri, Sfântul Luchian a fost aruncat în temniţă şi supus torturii prin înfometare.
Prin purtarea de grijă a Lui Dumnezeu, după o vreme, au venit câţiva creştini în temniţa unde era închis Sfântul Mucenic Luchian, aducând cu ei pâine şi vin. Când aceştia l-au intrebat unde anume să pună pâinea şi vinul pentru săvârşirea Sfintei Liturghii, Luchian le-a răspuns: “Pe pieptul meu să le puneţi, şi acesta va fi pristol viu al Dumnezeului celui viu”. Şi astfel s-a săvârşit dumnezeiasca Liturghie în temniţă, pe pieptul Sfântului Luchian. Iar a doua zi, Luchian a trecut la cele veşnice, ca un adevărat mărturisitor.
Mai târziu, Sfânta Împărăteasă Elena, mama Sfântului Constantin cel Mare, a ridicat o frumoasă biserică pe mormântul Sfântului Sfinţit Mucenic Luchian.
