Sfântul Cuvios Ştefan s-a născut la începutul secolului VIII, în Constantinopol. A cunoscut din copilărie viaţa şi învăţătura sfinţilor prăznuiţi în Biserică şi s-a călugărit la vârsta de 16 ani. La venirea lui Ştefan la mănăstire, Cuviosul Ioan, văzător cu duhul, a zis: “Să te binecuvânteze pe tine Dumnezeu, fiule, şi să te facă vas de alegere”. Iar părinţilor lui le-a zis: “Într-adevăr, s-a odihnit Duhul Lui Dumnezeu peste copilul acesta”.
La vârsta de 42 de ani, Sf. Ştefan cel Nou s-a retras într-o chilie atât de mică, încât cei ce au văzut-o au spus că este mai degrabă un mormânt, nu locuinţă. Acolo petrecea sfântul, vara arzându-se de cald şi iarna îngheţând de frig. “Iar sub îmbrăcăminte avea trupul încins cu fiare şi de la umeri până la mijloc era înconjurat cu altă cingătoare de fier pironit de amândouă părţile şi pe sub braţe cu altă cingătoare de fier. Îmbrăcămintea o avea din piele şi chiar sfântul culion şi analavul cel purtător de cruci, asemenea şi sfinţita mantie a chipului monahicesc” (Sinaxar).
Sfântul Ştefan a luptat contra celor ce spuneau că icoana este un idol. La acea vreme, însuşi împăratul Constantin Copronim (741-775) îi persecuta pe creştinii care se închinau la icoane. Multe icoane au fost arse, îngropate, sfărâmate sau lăsate în locuri de necinste.
Pentru că nu s-a arătat loial împăratului, Ştefan a fost închis laolaltă cu 342 de monahi aduşi din diverse părţi. Unii aveau nasurile tăiate, altii ochii scoşi, alţii mâinile tăiate pentru că nu s-au arătat împotriva sfintelor icoane. După ce a încercat zadarnic să-l facă să se lepede de închinarea la icoane, împăratul a poruncit uciderea Sfântului Ştefan cel Nou.
