Proorocul Zaharia a fost fiul lui Varahie, preotul Legii Vechi. Avea soţie pe Elisabeta, sora Anei, maica Prea Sfintei Nascătoare de Dumnezeu. Sfânta Evanghelie spune despre Zaharia şi Elisabeta că se aflau întru toate faptele bune, petrecându-şi calea vieţii fără prihană. Au fost drepţi înaintea Lui Dumnezeu, iar dovadă a vieţii lor a fost Sfântul Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului.
Zaharia a fost preot în Ierusalim, pe vremea împăratului Irod, fiind din neamul lui Avia. Când slujea el înaintea Lui Dumnezeu, în Templul Domnului, fiind adunată la rugăciune mulţime mare de popor, i s-a arătat îngerul Domnului stând în partea dreaptă a altarului tămâierii. Văzîndu-l, Zaharia s-a temut, dar îngerul i-a spus: “Nu te teme, Zaharia!” şi l-a mângâiat, spunându-i că rugăciunea lui este bine primită înaintea Lui Dumnezeu. Îngerul a mai spus că Dumnezeu a cercetat-o pe Elisabeta, femeia lui, dezlegându-i legăturile nerodirii şi dându-i să nască fiu pe Ioan, cel care, prin naşterea sa, a făcut bucurie nu numai părinţilor, ci şi multor popoare. Şi mulţi se vor bucura de naşterea sa.
Îngerul i-a vestit lui Zaharia că fiul său va fi mare înaintea Domnului. Atât de înfrânat şi de postitor a fost Sfântul Ioan, încât Cuvântul Lui Dumnezeu a mărturisit despre dânsul: “A venit Ioan Botezătorul, nici pâine mâncând şi nici vin bând. Şi se va umple de Duhul Sfânt din pântecele maicii sale şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Acela va fi mergător înaintea Lui Mesia, cu Duhul şi cu puterea lui Ilie, aducând Domnului popor desăvârşit”.
Acestea auzindu-le Zaharia, se mira, de vreme ce Elisabeta era neroditoare şi amândoi erau bătrâni. Şi a zis către înger: “După ce voi cunoaşte aceasta? Pentru că eu sunt bătrân şi femeia mea trecută în zilele ei”. Şi răspunzând, îngerul i-a zis: “Eu sunt Gavriil, cel ce stau înaintea Lui Dumnezeu şi sunt trimis să grăiesc către tine şi să-ţi vestesc aceasta. Şi iată, vei fi mut şi nu vei putea grăi până în ziua în care se vor împlini acestea, fiindcă nu ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor”. Zăbovind Zaharia în altar, oamenii care aşteptau în templu se minunau. Ieşind, Zaharia le făcu semn că era mut şi poporul a cunoscut că preotul a avut o vedenie. Apoi, săvârşindu-şi slujba, Zaharia s-a întors la casa sa, pe care o avea în partea muntelui, la Hebron, cetatea Iudeei.
