Sfântul Prooroc Ieremia a trăit în jurul anului 600 î.H., când evreii au fost luaţi în robie, de către împăratul Nabucodonosor. Numele său înseamnă “Iahve înalţă”, era preot, iar profeţia sa a fost aşternută pe sul de Proorocul Baruh. Ieremia a fost numit “profet al lacrimilor” sau al plângerilor, deoarece a plâns pentru poporul iudeu, care se depărtase de Dumnezeu şi slujea idolilor şi care atrăsese, astfel, pedeapsa divină.
Proorocul Ieremia a trăit sub patru regi din ţara lui Iuda: Iosia, Ioachim, Iehonia şi Zedechia. A început să proorocească de la vârsta de 15 ani, în vremea lui Iosia, predicând pocăinţa şi mustrându-i pe mai-marii vremii, pe proorocii mincinoşi şi preoţii templului din Ierusalim, făcându-şi, astfel, mulţi duşmani. În timpul regelui Ioachim, Ieremia a proorocit că înmormântarea acestuia va fi ca îngroparea unui măgar: după ce va muri, trupul lui va fi aruncat în afara zidurilor Ierusalimului, apoi târât pe pământ, fără cinstea cuvenită unei fiinţe omeneşti. Proorocia s-a împlinit întocmai. Despre regele Iehonia, fiul lui Ioachim - regele din Iuda - Ieremia a proorocit că va fi luat rob în Babilon, împreună cu toată casa lui şi că va muri acolo. Toate acestea s-au împlinit. În timpul regelui Zedechia, Ieremia a profeţit că babilonienii vor cuceri cetatea în anul al 11-lea al domniei lui, adică în anul 586 î.H.
Ieremia a fost, totodată, profetul decăderii împărăţiei lui Iuda. Babilonienii au capturat Ierusalimul, l-au ucis pe regele Zedechia, au jefuit şi au trecut cetatea prin ascuţişul sabiei şi au decapitat mulţime de iudei. Ieremia a profeţit şi despre anii de robie babiloniană, 70 la număr, spre deosebire de falşii prooroci care vorbeau de o robie de scurtă durată.
Proorocul Ieremia a ajuns apoi în Egipt, unde a trăit vreme de patru ani. Le-a proorocit egiptenilor căderea idolilor lor, dar şi sosirea Fecioarei, împreună cu Pruncul în Egipt. Sfântul Prooroc Ieremia a fost la urmă omorât cu pietre, chiar de către iudei. În Proloagele Bisericii este amintită tradiţia potrivit căreia împăratul Alexandru cel Mare a poruncit mutarea rămăşiţelor Proorocului Ieremia şi îngroparea lor, cu cinste, în marea cetate Alexandria.