Originar din pământul Sihem, din ţarina lui Vitaharam, Sfântul Prooroc Avdie - pomenit în Vechiul Testament - a trăit cu opt sute de ani înainte de Naşterea Domnului Iisus Hristos. Numele “Avdie” se tâlcuieşte “robul Domnului”.
Proorocul Avdie i-a slujit mai întâi regelui Ahav şi apoi lui Ohozia. Murind regele Ahav şi luând împărăţia lui Israel fiul său, Ohozia, Avdie - care slujea în oastea regală - a fost numit căpitan. A fost el unul din cei trei căpitani trimişi de regele Ohozia la Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, cu câte cinci soldaţi. Peste primii doi căpitani a căzut foc din cer şi i-a mistuit, după cum a fost cuvântul proorocului.
Iar al treilea căpitan, cel care avea să devină Proorocul Avdie, a fost miluit şi iertat, pentru că s-a apropiat cu smerenie de Sfântul Prooroc Ilie. Avdie i s-a închinat proorocului şi a căzut în genunchi înaintea lui, zicând: “Omule al Lui Dumnezeu, cruţă sufletul meu şi sufletele robilor tăi!”
Auzind acestea, Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul l-a cruţat pe el şi pe ostaşii săi şi l-a ridicat de la pământ, ducându-se împreună cu el la împăratul. Din acel moment, copleşti de bunătatea Lui Dumnezeu, Sfântul Avdie a lăsat slujba de la împărăţie şi a mers pe urmele Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, căpătând duhul proorociei. Şi asta pentru că fusese cel ce păzise şi hrănise pe proorocul Domnului şi-i urmase întocmai îndemnurile. Mai apoi, murind Proorocul Avdie, a fost îngropat împreună cu părinţii săi. Cartea Sfântului Prooroc Avdie este cea mai scurtă din Vechiul Testament, ea având doar 21 de versete.
“Pomenind prăznuirea proorocului Tău Avdie, Doamne, printr-însul Te rugăm: izbăveşte sufletele noastre!” (Troparul Sfântului Prooroc Avdie)
