Originar din Tesalonic, Sfântul Pavel Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului, a fost secretar şi diacon al Sfântului Alexandru, de asemenea patriarh al Constantinopolului. Atunci când, pe patul de moarte, patriarhul Alexandru a fost întrebat pe cine doreşte să lase păstor în urma sa, a răspuns: “De veţi voi bărbat dumnezeiesc şi înţelept, puternic, să vă înveţe pe voi adevărul şi luminând cu virtuţile ca sfeşnicul scos de sub obroc, să îl alegeţi pe Pavel”. Astfel, după moartea patriarhului Alexandru, Pavel a fost înălţat în scaunul de patriarh al Constantinopolului.
Dar vremurile erau potrivnice. Patriarhul Pavel nu a fost acceptat de ereticii arieni şi nici de împăratul Constanţiu (337-361 d.H.), care împărtăşea credinţa creştină ariană. Astfel, Pavel a fost scos din scaun şi nevoit să se refugieze în Cetatea Eternă, Roma. Acolo, s-a întâlnit cu Sfântul Atanasie cel Mare, alungat şi el de împăratul Constanţiu.
Sfântul Pavel Mărturisitorul a fost repus în scaun la insistenţele împăratului din Apus, Constantin al II-lea, fratele lui Constanţiu. După moartea lui Constantin, însă, Pavel a fost exilat la Cucuzon, în Armenia Mare, unde avea să fie ucis. Pe când se afla la slujirea Sfintei Liturghii, Patriarhul Pavel a fost sugrumat de arienii revoltaţi cu propriul omofor. În timpul domniei împăratului creştin Teodosie, moaştele Sfântului Pavel Mărturisitorul au fost mutate la Constantinopol, iar în anul 1236 au fost aduse la Veneţia.
Tot astăzi, facem pomenirea Sfântului Cuvios Luca din Sicilia.
