Sfinţii Mucenici Zenovie şi Zenovia au trăit pe vremea împăratului păgân Diocleţian (284-305 d.H.), prigonitorul creştinilor. S-au născut în cetatea Egeea din provincia Cilicia şi au moştenit de la părinţi nu doar o avere uriaşă pentru acele vremuri, ci şi credinţa nestrămutată în Domnul Iisus Hristos. Astfel că, la un moment dat, râvnind după dragostea Domnului, cei doi fraţi şi-au împărţit averea săracilor. La scurt timp, datorită vieţii sale sfinte, Zenovie a fost ales episcop al cetăţii Egeea. Iar pentru lepădarea poftelor şi grijilor lumeşti, Dumnezeu i-a dăruit puterea de a vindeca bolile şi neputinţele din popor.
În timpul persecuţiei declanşate de împăratul Dicoleţian împotriva creştinilor, Sfântul Zenovie a fost prins şi adus înaintea prefectului Lysias, care i-a spus: “Ai de ales una din două: ori viaţa, ori moartea. Însă viaţa o vei avea numai dacă vei aduce jertfă zeilor noştri!” Auzind acestea, Sfântul Zenovie i-a răspuns demnitarului roman: “Viaţa fără Hristos moarte este, câtă veme moartea pentru El înseamnă viaţă, nicidecum moarte!”
Cronicile spun că, pe când era Zenovie supus torturilor, a venit în faţa judecătorului Zenovia, sora sa. Zenovia a spus că doreşte “să bea paharul pe care îl bea fratele ei”, ca să dobândească şi ea cununa vieţii. Aşa stând lucrurile, au fost aruncaţi împreună în foc şi în păcură clocotită, iar în cele din urmă au fost decapitaţ.
