Sfântul Mucenic Talaleu a trăit pe vremea împăratului roman Numerian (283-284 d.H.). Tatăl său se numea Veruchie, iar mama, Romilia. Talaleu a ajuns medic şi a tămăduit mulţi bolnavi fără a cere nimic în schimbul trudei sale. Dar atunci când L-a mărturisit cu mult curaj pe Domnul Iisus Hristos, judecătorul le-a poruncit torţionarilor Alexandru şi Asteriu să-i perforeze genunchii şi să-l atârne pe Talaleu de un copac.
Prin purtarea Sa de grijă, Dumnezeu i-a orbit pe torţionari, iar aceştia, în loc să-l mutileze pe Sfântul Talaleu, au găurit o scândură. Pentru că s-a crezut că ar fi făcut acest lucru în mod intenţionat, Alexandru şi Asteriu au fost biciuiţi. În urma acestei minuni, cei doi au devenit creştini şi au primit şi moarte de mucenic, prin tăierea capului.
După toate acestea, Sfântul Talaleu a fost supus la alte chinuri, iar în cele din urmă a primit cununa muceniciei, tăindu-i-se capul. Moaştele Sfantului Mucenic Talaleu au ajuns, mai apoi, la biserica Sfântul Agatonic din Constantinopol. Sfântul Talaleu este invocat în toate bisericile creştin-ortodoxe, atât în rugăciunile de la Sfântul Maslu, cat şi în cele de la sfinţirea apei.
“Mucenicul Tău, Doamne, Talaleu, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit, de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioasele îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule!” (Troparul Sfântului Mucenic Talaleu)
