Sfântul Mucenic Metodie a îmbrăţisat monahismul încă din tinereţe. Iar pentru viaţa sa curată şi bineplacută Lui Dumnezeu, a fost chemat la slujire, fiind numit Arhiepiscop al cetăţii Patarelor din provincia romană Licia.
Metodie păştea turma cuvântătoare cu dragoste pentru Hristos, luminând cu vorbe bine ticluite plinirea Bisericii.
La acea vreme, o altă erezie, cea a filosofului Origene, tulbura apele în Biserica Creştină. Acesta încerca să împace creştinismul cu filosofia păgână a antichităţii şi îşi făcuse mulţi adepţi printre păgâni. Văzând toate acestea, Metodie s-a ridicat împotriva ereziei, atrăgându-şi ura elinilor păgâni, care împărtăşeau noua filosofie. Cuvintele Episcopului Metodie, insuflate de Dumnezeu, au strălucit ca nişte fulgere şi vestirea lui ca un glas de trâmbiţă.
Astfel, păgânii l-au prins pe Metodie, arhiereul cel binecuvântat de Dumnezeu, şi, după multe torturi, i-au tăiat capul, iar mucenicul Lui Hristos s-a mutat la viaţa veşnică. Şi astfel, cel ce slujea Mielului Lui Dumnezeu, s-a adus pe el însuşi jertfă vie Bunului Dumnezeu.
În urma Sfântului Mucenic Metodie, Episcopul Patarelor, au rămas faptele sale bune, fiind un mare apărator al dreptei-credinţe. El s-a luptat cu ereziile vremii şi L-a mărturisit pe Hristos cu putere în faţa elinilor păgâni, până la sfârşitul său cel mucenicesc. Potrivit croniclor vremii, Sfântul Metodie a pătimit pentru Hristos în cetatea Chalcis, din Siria, pe vremea împăratului roman Aurelian. Mai trebuie amintit că, printre altele, Sfântul Mucenic Metodie a proorocit căderea Constantinopolului, tragedie care va îndolia lumea creştină, la anul 1453.
