Mucenicul lui Hristos, Mamant a pătimit pe vremea împăratului roman Aurelian. A trăit în ţinutul Paflagoniei şi a avut părinţi însemnaţi: tatăl, Teodot, şi mama, Rufina, erau din neam de patricieni, străluciţi prin dreapta-credinţă. Mărturisindu-şi credinţa, ei au fost duşi în Cezareea Capadochiei. Teodot a trecut la Domnul pe când se afla în temniţă, iar Rufina şi-a urmat soţul, însă mai înainte a născut un prunc, pe Mamant. Crescut de o femeie credincioasă, Amia, Mamant i-a întrecut pe toţi în isteţime, învăţându-i pe cei de o vârstă cu el să-L cunoască pe Domnul Iisus Hristos.
Rămas orfan şi de-a doua mamă, la vârsta de 15 ani, Mamant a fost pârât dregătorului roman. A fost dus în capiştea zeului Serapid, să se închine idolilor. Mai apoi, a fost trimis înaintea împăratului, care i-a promis bogăţii şi slavă, dar Mamant, un copil, le-a refuzat pe toate. “Să ştii că facerile tale de bine făgăduite mie, darurile şi cinstea, mi-ar fi grele chinuri, dacă le-aş iubi pe ele în locul lui Hristos”, a spus mucenicul. Mâniindu-se, împăratul a pus să fie bătut, ars şi ucis cu pietre, însă Dumnezeu l-a păzit neatins de fiecare dată. Mamant a fost apoi aruncat în mare, însă Domnul a poruncit îngerilor Săi să-l păzească. După multe alte minuni pe care le-a făcut Dumnezeu cu Mamant, dregătorul, turbat de furie, a poruncit să fie ucis cu pietre. Atunci, un păgân l-a străpuns cu o suliţă în pântece pe mucenicul de 15 ani, iar acesta s-a dus într-o peşteră unde şi-a dat duhul în mâinile Domnului.
