Iustin Filosoful a trăit între anii 100-165 d. H. Născut în părţile Siriei Palestinei (la hotarele Samariei), din părinţi păgâni de origine latină, Iustin s-a convertit la creştinism înainte de anul 132, fiind martirizat apoi la Roma. A scris două apologii, în fapt scrisori de pledoarie, prima fiind adresată împăratului Antoninus Pius şi fiilor săi Marc Aureliu şi Lucius Verus, iar a doua dedicată lui Marc Aureliu, în care cerea toleranţă faţă de creştini, într-o perioadă în care aceştia, refuzând ritualul religios roman, erau acuzaţi de lipsă de fidelitate faţă de împărat şi faţă de valorile tradiţionale păgâne.
Familia sa locuia la Flavia - Neapolis, vechiul Sichem (azi Nablus). A fost crescut în tradiţia păgână, primind o educaţie şi o formaţie spirituală aleasă. După un periplu pe la mai mulţi filosofi ai timpului, Iustin a fost îndemnat de un bătrân să citească Profeţii, acest lucru aducându-i convertirea. Pentru Iustin, creştinismul ere “singura filosofie sigură şi folositoare”. A mers la Roma, unde a desfăşurat o intensă activitate apologetică, literară şi misionară. A trimis împăraţilor, senatului şi poporului roman prima sa Apologie, în favoarea oamenilor de toate neamurile care sunt pe nedrept urâţi şi persecutaţi, apoi şi a doua Apologie. Tot la Roma a scris şi celelalte lucrări ale sale, în frunte cu “Dialogul cu iudeul Trifon”. Iustin intră în conflict cu filosoful cinic Crescens, care-i acuza pe creştini de ateism şi imoralitate.
Înfrânt în pledoarii de Sfântul Iustin Filosoful, ignorantul Crescens l-a denunţat pe acesta autorităţilor. Iustin a fost condamnat la moarte şi executat în anul 165 d.H., împreună cu alţi şase creştini, din ordinul prefectului Iunius Rusticus. Bisericile Ortodoxă, Catolică şi Greco-Catolică îl prăznuiesc toate pe Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful în fiecare an, pe data de 1 iunie.
