În fiecare an, la 6 aprilie, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Mucenic Irineu, Episcop de Sirmium în timpul domniei împăratului roman Diocletian (284-305 d.H.). Informaţii preţioase despre viaţa bisericească a primelor comunităţi creştine - şi despre sfinţii martiri - ne-au rămas din aşa-numitele “Acte martirice”, documente întocmite după procesele de judecată ale celor ce au pătimit pentru credinţă. Dintr-un astfel de Act martiric aflăm că Irineu era episcop în scaunul de la Sirmium şi că a fost judecat şi condamnat la moarte de Probus, guvernatorul provinciei.
Tot astăzi, îl prăznuim pe Sfântul Eutihie. Eutihie s-a născut în provincia Frigia, din părinţi creştini. Potrivit Sfinţilor Părinţi, când era copil, Eutihie se juca cu alţii de vârsta lui, jocul fiind acela de a-şi scrie fiecare numele, iar alături ceea ce vor fi în viaţă. Când i-a venit rândul, Eutihie a scris “Eutihie - Patriarh”.
La vârsta de 30 de ani, Eutihie a fost ales stareţ al mănăstirii din Amasia, iar la 40 de ani a fost trimis de Mitropolitul Amasiei ca delegat la al V-lea Sinod Ecumenic, ţinut la Constantinopol, în anul 553.
Când s-a adus în dezbaterea Sinodului dacă ereticii puteau fi daţi anatemei după moartea lor, Eutihie a arătat că da, acest lucru se poate, pe baza cuvintelor dumnezeieşti din Cartea a Treia a Regilor (sau Prima, după alte cronologii), 13: 1-8, şi de la Cartea a Patra a Regilor (sau a Doua, după alte cronologii), 23:16. La sinod, împăratul Iustinian şi patriarhul Mina l-au îndrăgit mult pe Eutihie. Mina l-a rugat pe împărat ca Eutihie să ocupe scaunul patriarhal după moartea sa. Acest lucru s-a întâmplat, Eutihie păstorind Biserica în pace, timp de 12 ani. După aceşti ani, împăratul Iustinian a căzut în erezia monofizită. Pentru că s-a împotrivit ereziei, Patriarhul Eutihie a fost exilat la mănăstire, unde a rămas încă 12 ani şi opt luni. Eutihie a fost făcător de minuni; vindeca oamenii de boli prin rugăciune şi prin ungerea cu untdelemn sfinţit.
După moartea împăratului Iustinian, a fost uns împărat Iustin. Acesta l-a rechemat pe Eutihie în scaunul patriarhal de la Constantinopol, în care a rămas până la moarte (582 d.H.).
