Sfântul Ioan Valahul s-a născut în anul 1644, din părinţi creştini. La vârsta de 15 ani, a ajuns rob la turci. Pe drumul spre Constantinopol, însă, un păgân a pus ochii pe el şi l-a cumpărat, cu gândul de a-l sodomiza. “Sunt stăpânul tău, te-am cumpărat cu aur şi fac cu tine ce vreau!”, a spus necredinciosul. “Ba, răspunse tânărul, stăpânul meu este Hristos, Care m-a cumpărat cu sângele Său şi Care face cu mine ce trebuie!”
A urmat o luptă, iar Ioan, apărându-şi demnitatea şi curăţia, l-a ucis pe păgânul cu gânduri josnice. Iar păzitorii robilor, aflând că Ioan şi-a ucis stăpânul, l-au legat în lanţuri şi l-au dus la Constantinopol, dându-l în stăpânire tocmai femeii celui ucis. Fermecată de frumuseţea lui Ioan, aceasta l-a iertat şi i-a făgăduit că, dacă renunţă la credinţa în Domnul Iisus Hristos, îl va lua şi de bărbat. După doi ani de refuz şi luptă cu ispita, Ioan Valahul a fost dat pe mâna exarhului cetăţii şi aruncat în temniţă. Tânărul creştin a fost supus la nenumărate chinuri, iar în cele din urmă a fost spânzurat, la data de 12 mai 1662.
Viaţa Sfântului Ioan Valahul a fost scrisă de Ioan Cariofil şi a fost tipărită la Veneţia, de către Sfântul Nicodim Aghioritul. A fost menţionat în Mineiul grecesc pe luna mai (tipărit la Constantinopol în anul 1843) şi în Mineiele româneşti, începând cu ediţia de la Mănăstirea Neamţul, din anul 1846. În anul 1950, Sfântul Sinod a hotărât ca Ioan Valahul să fie cinstit de întreaga Biserică Ortodoxă Română, iar în octombrie 1955 a avut loc statornicirea cultului Sfântului Ioan Valahul.
