Sfântul Mucenic Iachint a fost slujitor al meselor imperiale în timpul domniei împăratului roman Traian (98-117 d.H.). Pentru că nu a participat la jertfa adusă de împărat zeilor şi pentru că era creştin, Iachint a fost prins şi încătuşat, bătut, biciuit şi apoi aruncat în temniţă. Nu i s-a dat altă mâncare decât carnea adusă ca jertfă idolilor păgâni. Iachint a refuzat să mănânce carnea închinată zeilor şi a murit în temniţă.
Iar unul din străjeri, intrând după obicei în celulă ca să-i ofere drept hrană cele jertfite idolilor, a văzut temniţa luminată în chip minunat şi doi îngeri ai Domnului stând lângă Sfântul Mucenic Iachint. Un înger îi acoperea trupul cu o haină prealuminoasă, iar celălalt îi punea pe cap o cunună preaminunată.
Aflând aceasta, împăratul a poruncit ca trupul Sfântului Iachint să fie aruncat în loc pustiu, ca pradă pentru animalele sălbatice. Mai apoi, moaştele Sfântului Mucenic Iachint au fost luate din pustie de preotul Timotei, ruda sa, şi îngropate creştineşte.
