Gheorghe s-a născut într-o familie de credincioşi. Pe părinţii săi îi chema Constantin şi Irina. A intrat în monahism şi, ca răsplată pentru viaţa curată pe care o ducea, Bunul Dumnezeul l-a înzestrat cu darul vindecării de boli şi al izgonirii duhurilor necurate.
A fost numit mitropolit al Mitilenei, zonă din Insula Lesbos, situată în Marea Egee. Pe vremea împăratului bizantin Leon Armeanul, ierarhul a suferit multe chinuri deoarece era un adevărat stâlp al creştinismului ortodox. De aceea, va primi apelativul de “Mărturisitorul”
In preajma anului 816, Sfântul Gheorghe a fost exilat în oraşul Crimeea, în apropiere de Sevastopol, unde avea să înceteze din viaţă.
Sfântul Mucenic Caliopie, unul dintre sfinţii mărturisitori pe care-i sărbătorim astăzi, a trăit la sfârşitul secolului al III-lea şi începutul secolului al IV-lea după Hristos. A fost unicul fiu al unui părinte de rang senatorial din Perga Pamfiliei. Din pricina persecuţiilor pornite contra creştinilor, mama sa l-a aşezat într-o corabie, i-a dat aur şi l-a trimis în cetatea Pompeiopolis. Odată ajuns în această cetate, Caliopie a refuzat să ia parte la sărbătorile ţinute în cinstea zeilor.
Dus la mai-marele cetăţii, Maximus, Sfântul Caliopie a mărturisit fără teamă că este creştin. A fost supus la felurite chinuri, pentru ca, în cele din urmă, să fie osândit la moarte pe cruce. Ajunşi la locul răstignirii, mama sfântului i-a strecurat cinci bani de aur călăului, spunându-i să-l aşeze pe fiul ei cu capul în jos atunci când o să-l ţintuiască pe cruce, nu în felul în care a fost crucificat Mântuitorul. Astfel, Caliopie a fost răstignit cu capul în jos, în Sfânta şi Marea Zi Joi din Săptămâna Patimilor. A doua zi, când au coborât de pe cruce trupul neînsufleţit al Sfântului Caliopie, mama sa l-a îmbrăţişat, după care s-a prăbuşit la pământ şi a murit. Cei doi, fiu şi mamă, au suferit moarte de mucenic în anul 304 d.H.
