Sfântul Mucenic Emilian de la Durostor a fost soldat în armata romană, pe vremea împăratului Flaviu Claudiu Iulian (361-363 d.H.). El a fost fiul prefectului Sabbatianus din Durostor. Nu există prea multe informații despre viața sa, însă în actul său martiric se descrie pătimirea și trecerea sa la Domnul.
Când împăratul Constantin cel Mare a acordat libertate creștinismului în Imperiul Roman, prin Edictul de la Milan, din anul 313 d.H., a fost liniște pentru o vreme, iar creștinii s-au închinat Domnului în pace. După o jumătate de veac, însă, păgânismul a fost reînviat de împăratul Iulian zis Apostatul (361-363 d.H.).
La acea vreme, a venit la Durostor vicarul Traciei, Capitolin, pentru a se convinge că toți locuitorii aduc jertfe idolilor păgâni. Capitolin i-a chemat la un ospăț pe dregătorii din cetate, dar, pe când petreceau ei, tânărul Emilian a luat un ciocan, a intrat într-un templu păgân și a sfărâmat toți idolii.
Pentru această faptă, Emilian a fost biciuit și aruncat în foc. Din actul său martiric aflăm că a ieșit nevătămat din foc, iar soldații lui Capitolin, care se aflau aproape, au fost arși de vii. Rămas nevătămat, Emilian s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci și a zis: “Doamne Iisuse Hristoase, primește sufletul meu!”
Și zicând acestea, a adormit în pace.
Trupul Sfântului Mucenic Emilian a fost luat de soția lui Capitolin, care era creștină, și îngropat cu cinste. În prezent, moaște ale Sfântului Mucenic Emilian se găsesc la Catedrala mitropolitană din Silistra (Bulgaria), la Catedrala episcopală din Slobozia și la biserica “Nașterea Maicii Domnului” din cartierul Drumul Taberei, din București.
