Astăzi, facem pomenirea Sfântului Mucenic Conon, care a trăit pe vremea Sfinţilor Apostoli. Conon s-a născut în cetatea Isauria, ai cărei locuitori au primit credinţa de la Sfântul Apostol Pavel. Părinţii săi, Nestor şi Nadia, l-au căsătorit fără voie. Înainte de aceasta, i s-a arătat Sfântul Arhanghel Mihail, care, după ce l-a învăţat sfânta credinţă, l-a botezat în numele Preasfintei Treimi, l-a împărtăşit cu dumnezeieştile Taine şi l-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci.
După nuntă, Conon a luat o lumânare, a pus-o sub un vas şi a întrebat-o pe soţia sa: “Ce e mai bun, lumina sau întunericul?” Iar ea a răspuns: “Lumina”. Din acel moment, Conon a început să-i vorbească soţiei despre Hristos şi viaţa veşnică. Atât soţia, cât şi părinţii săi au primit credinţa în Hristos.
Conon a trăit cu soţia ca “frate şi soră”. După puţin timp, soţia şi părinţii au murit, iar sfântul s-a dăruit pe deplin vieţii de rugăciune. Sfântul Conon a făcut multe minuni, întorcând pe mulţi la Hristos. Atât de mare era puterea sa asupra duhurilor necurate, încât acestea au ajuns să-l slujească. Pe unele le-a pus să sape pământul în grădini, să smulgă buruienele, spinii şi pălămidele; pe altele să are ţarinele şi să le semene, să păzească roadele; să pască cireada şi s-o apere de fiare; să taie şi să aducă lemne - să facă tot lucrul casei, ca nişte robi.
În timpul unei persecuţii contra creştinilor, Conon a fost torturat şi înjunghiat cu cuţitele. Se spune că bolnavii se ungeau cu sângele sfântului şi se făceau sănătoşi. Sfântul Conon a mai trăit doi ani în cetatea Isauria, până să treacă la Domnul.
