Sfântul Mare Mucenic Teodor Stratilat a vieţuit către sfârşitul sec. al III-lea şi începutul sec. al IV-lea d.H. La acea vreme, împăratul roman Liciniu, ridicând prigoană asupra creştinilor, a ucis 40 de mucenici în Sevastia şi pe mulţi alţi creştini ce refuzau să se închine idolilor. Auzind că Teodor Stratilat era creştin şi mai şi convertea păgânii, împăratul a mers în cetatea Iracleea, în care era conducător, să-i ceară să jerfească idolilor. Liciniu a adus cu sine mai multe statui din aur şi argint, turnate în cinstea zeilor păgâni.
Văzându-l, Sfântul Teodor i-a cerut împăratului statuile, spunând că mai întâi doreşte să li se închine în casa sa, iar mai apoi să le jertfească în faţa poporului din cetate. Luându-le, Teodor Stratilat a distrus statuile din aur şi argint şi le-a împărţit săracilor. Pentru toate acestea, a fost supus la multe chinuri, iar după cinci zile de temniţă, a fost răstignit pe cruce, asemenea Domnului Hristos. I-au fost pironite mâinile şi picioarele, iar trupul i-a devenit ţintă păgânilor arcaşi. Şi strigând către Domnul, Teodor a zis: “Doamne, ai zis mai înainte: «Eu sunt cu tine», iar acum pentru ce m-ai lăsat?! Vezi Doamne, că fiarele sălbatice m-au chinuit pentru Tine. Luminile ochilor mei sunt scoase, mi se răneşte faţa, mi se sfărâmă dinţii, iar oasele pe cruce mi se frâng. Pomeneşte-mă, Doamne, pe mine, cela ce rabd cruce pentru Tine, fier, foc şi piroane; de acum, primeşte duhul meu, ca să plec din viaţa aceasta!”
Acestea zicând, mucenicul a tăcut şi n-a mai grăit nimic. Iar împăratul, crezând că este mort, l-a lăsat pe cruce. Noaptea, îngerul Domnului l-a coborât de pe cruce pe Teodor şi l-a vindecat. Iar în urma acestei minuni, mulţi păgâni au crezut în Hristos. Mai apoi, lui Teodor Stratilat i s-a tăiat capul, din porunca împăratului.
