Epictet și Astion sunt cei mai vechi sfinți martiri din țara noastră, atestați ca atare de izvoarele aghiografice. Ei au pătimit pentru Hristos în anul 290 d.H., în timpul persecuției împăratului roman Dioclețian (284-305 d.H.). Epictet și Astion au primit moarte de martir în cetatea Halmyris, veche cetate creștină așezată pe malurile Dunării și numită în antichitate “Almyra”.
Potrivit documentelor creștine, Sfântul Epictet era originar din părțile Răsăritului. El a primit harul preoției și s-a învrednicit de darul vindecării orbilor, ologilor și celor demonizați. Sfântul Astion era nepotul senatorului roman Iulian. S-a convertit la creștinism după întâlnirea cu preotul Epictet și, împreună cu acesta, a ajuns în cetatea Halmyris.
În acel timp, a sosit în cetatea Halmyris comandantul Latronianus iar la porunca lui, Epictet și Astion au fost prinși și aruncați în temniță. Au fost supuși la multe chinuri, însă au rămas nevătămați. În urma acestor minuni, comandantul păgân a poruncit să nu li se dea hrană și apă timp de 30 de zile. Sfinții, însă, au ieșit biruitori și după 30 de zile de înfometare. Văzând că nu-i poate învinge în niciun fel, Latronianus a poruncit să li se taie capetele. Astfel, pe 8 iulie, i s-a tăiat mai întâi capul lui Astion și apoi și preotului Epictet. Trupurile mucenicilor au fost îngropate de creștini.
După Edictul de la Milan, din anul 313, trupurile Sfinților Epictet și Astion au fost îngropate în cripta bazilicii episcopale din Halmyris. Au rămas necunoscute până în data de 15 august 2001, când au fost descoperite și depuse la Catedrala Arhiepiscopală din Constanța.
