Sfântul Mucenic Platon, pe care Biserica îl prăznuieşte astăzi, s-a născut în părţile Galatiei romane, fiind de fel din cetatea Anghira. Pentru că s-a arătat mărturisitor al învaţăturii Domnului Iisus Hristos, Platon a fost supus la nenumărate torturi, din porunca guvernatorului Agripin.
Astfel, i s-au pus pe piept bucăţi de fier înroşit în foc, trupul i-a fost aruncat în flăcări, smoală şi untdelemn încins şi câte şi mai câte chinuri. După alte pătimiri, guvernatorul l-a sfătuit pe mărturisitorul Platon că a sosit timpul “să se abată de la moarte spre viaţă”, adică să se închine idolilor păgâni şi să scape de moarte năprasnică, prin tortură. Auzind aceste cuvinte, Sfântul Mucenic Platon a răspuns:
“Bine mă înveţi Agripine, ca să mă abat de la moarte spre viaţă, căci fug de moartea cea veşnică şi caut viaţa cea fără de moarte... Nici focul, nici rănile,
nici mânia fiarelor, nici tăierea mădularelor nu mă vor despărţi de Dumnezeu cel viu; pentru că nu iubesc veacul acesta de acum, ci pe Hristosul meu, Care pentru mine a murit şi a înviat din morţi!”. La urmă, după ce a fost ţinut optsprezece zile fără mâncare şi fără apă, lui Platon i s-a tăiat capul. Şi aşa L-a proslăvit pe Dumnezeu.
“Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor cununile nestricăciunii au dobândit, de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule!” (Troparul Sfântului Mucenic Platon şi al Sfântului Mucenic Roman diaconul)
