Sfântul Iacob Persul a trăit în sec. IV, în cetatea persană Bitlava. Mare dregător la curte şi prieten cu împăratul Persiei Izdegherd, Iacob a ajuns să jertfească zeilor. Ca urmare a lepădării de Hristos, mama şi soţia sa i-au trimis scrisori în care-l mustrau pentru necredinţă. “Ai schimbat adevărul pe minciună, lăsând credinţa în Hristos şi ai primit înşelăciunea diavolească”, îi scria, printre altele, mama dregătorului. Venindu-şi în fire, Iacob şi-a zis: “Ştiu ce voi face, ca să nu piară sufletul meu. Voi petrece bătând neîncetat la uşa milostivirii Lui Dumnezeu, până îmi va deschide”.
Pentru că a mărturisit că este creştin, împăratul a poruncit să-i taie lui Iacob încheieturile. Înainte de a fi torturat, acesta s-a rugat: “Doamne Dumnezeul meu, ascultă-mă pe mine robul Tău şi, căutând din înălţimea Ta, dă-mi tărie şi putere în ceasul acesta, ca să rabd durerile şi să-mi răscumpăr cu sângele meu greşeala, căci mă lepădasem de Tine, făcătorul şi Stăpânul meu. Acum îmi pare rău şi mă întorc la Tine, Dumnezeul meu. Mărturisesc Preasfânt Numele Tău şi-mi pun sufletul pentru Tine. Iar Tu, Doamne, trimite-mi ajutorul Tău spre răbdare, ca să vadă vrăjmaşii Tăi şi să se ruşineze, căci Tu, Doamne, m-ai ajutat şi m-ai mângâiat”.
Păgânii i-au tăiat Sfântului Iacob degetele de la mâini, apoi încheieturile mâinilor şi picioarele, iar la urmă i-au tăiat şi capul, la anul 421 d.H. Aşa l-a proslăvit Sfântul Mucenic Iacob Persul pe Domnul Iisus Hristos.
