Sfântul Mucenic Artemie a fost mare duce al Alexandriei în vremea împăratului roman Constantin cel Mare (306-337 d.H.), izbăvitorul creştinilor. Artemie şi-a întărit credinţa în Domnul Iisus Hristos după ce a văzut pe cer semnul Sfintei Cruci, descoperit împăratului Constantin ca semn prin care va ieşi biruitor în lupta cu păgânul împărat Maxenţiu. După moartea fiului lui Constantin, Constantius, a urmat la tron nepotul acestuia, împăratul Iulian Apostatul (361-363 d.H.).
În timpul lui Iulian Apostatul, care urmărea întoarcerea Imperiului Roman la zeii păgâni, au fost persecutaţi mii de creştini. Privind la chinurile sfinţilor şi auzind cum era hulit Hristos, Artemie i-a spus plin de curaj păgânului împărat: “Pentru ce, împărate, torturezi fără omenie pe bărbaţii nevinovaţi şi pe sfinţii Lui Dumnezeu şi îi sileşti să se depărteze de la dreapta-credinţă?” Iar împăratul, mâniindu-se la auzul acestor cuvinte, a poruncit să fie torturat. Se spune că un înger al Domnului i s-a arătat ducelui în temniţă, l-a întărit pentru a răbda chinurile şi i-a adus vindecare de răni în chip minunat.
Furios, împăratul a poruncit tăietorilor de piatră să despice un bloc mare de piatră şi să-l pună pe Artemie între cele două bucăţi, strivindu-l. După o zi şi o noapte petrecute de mucenic între blocurile de piatră, Iulian a poruncit să fie scos şi cercetat, crezându-l mort. Dar, deşi avea chipul zdrobit şi ochii ieşiţi din orbite, Artemie putea să umble şi să vorbească.
Potrivit cronicilor, Sfântul Mare Mucenic Artemie a trecut la cele veşnice în anul 362 d.H., când i s-a tăiat capul.
