Sfântul Iosif imnograful s-a născut în Sicilia, din părinţi evlavioşi. După moartea lor, s-a mutat în Tesalonic, unde s-a făcut monah. Iosif s-a făcut tuturor pildă prin post, rugăciune, cântări de psalmi, privegheri şi nevoinţe. Episcopul Tesalonicului l-a hirotonit preot, iar Grigorie Decapolitul a fost atât de impresionat, încât l-a chemat la mănăstirea sa din Constantinopol. Când a reînceput lupta împotriva sfintelor icoane, pe vremea lui Leon Armeanul, Iosif a fost trimis la Roma ca să ceară Papei şi Bisericii Romei să lupte pentru Ortodoxie.
Aflându-se în călătorie, Iosif a fost răpit de eretici şi dus în Insula Creta, unde a stat închis şase ani. Iosif s-a bucurat pentru chinurile suferite; de aceea, aducea neîncetat laudă Lui Dumnezeu, socotindu-şi cătuşele ca şi podoabe de aur. În ziua Naşterii Domnului, în al şaselea an al întemniţării lui losif, Leon Armeanul a fost asasinat în biserică, pe când asculta Utrenia. În acel moment, Sfântul Nicolae i s-a înfăţişat lui losif în închisoarea din Creta şi i-a zis: “Ridică-te şi urmează-mi!”
Iosif s-a simţit ridicat în văzduh şi s-a trezit înaintea porţilor cetăţii Constantinopol, şi toţi s-au bucurat la vederea lui. Sfântul Iosif a alcătuit canoane şi imne pentru slujbele multor sfinţi. Avea darul înaintevederii, drept pentru care Patriarhul Fotie l-a rânduit duhovnic al cinului preoţesc, ca pe un “om al Lui Dumnezeu, un înger în trup şi un părinte al părinţilor”. Sfântul Iosif imnograful s-a mutat la Domnul la adânci bătrâneţe, în ajunul Sfintei şi Marii Zi Joi, la anul 883 după Hristos.
