Sfântul Ioan Iacob Hozevitul este prăznuit în fiecare an, pe data de 5 august. S-a născut pe 23 iulie 1913, în comună Crainiceni din judeţul Botoşani şi a primit la botez numele Ilie. A rămas orfan de mic de amândoi părinţii şi a fost crescut de bunică. A urmat primii ani de şcoală în satul natal, apoi gimnaziul la Lipcani (Hotin) şi liceul la Cozmeni-Cernauti.
A fost primit cu multă dragoste în viaţa monahală de stareţul Nicodim Munteanu, viitorul mitropolit al Moldovei şi apoi al doilea patriarh al României. După satisfacerea stagiului militar, a devenit bibliotecarul Mânăstirii Neamţ, iar apoi a predat literatura română la seminarul de aici. La 8 aprilie 1936, noul stareţ, arhimandritul Valerie Moglan (viitor arhiereu vicar la Iaşi), l-a tuns în monahism, primind potrivit pravilei călugăreşti, un nou nume, cel de Ioan. Naş şi părinte duhovnicesc i-a fost ieromonahul Ioachim Spătarul, egumenul schitului Pocrov, unul din cunoscuţii călugări moldoveni cu viaţa îmbunătăţită.
Cu aprobarea mitropolitului Nicodim, în noiembrie 1936 tânărul monah s-a îndreptat, împreună cu alţi doi călugări, spre Ţara Sfântă. După doi ani petrecuţi în pustiu, ajunge la Mănăstirea “Sfântul Sava”, unde se nevoieşte timp de opt ani. În anul 1947 este hirotonit preot în Biserica Sfântului Mormânt şi este numit egumen la Schitul românesc cu hramul “Sfântul Ioan Botezătorul“, din Valea Iordanului, pe care îl va conduce până în anul 1952.
În noiembrie 1952, Cuviosul Ioan Iacob Hozevitul, împreună cu ucenicul său Ioanichie, a intrat în obştea Mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul din Pustiul Hozevei. În vara următoare se retarage într-o peşteră, numită Chilia Sfânta Ana, care ţinea de Mănăstirea “Sf. Gheorghe Hozevitul“. Aici şi-a petrecut ultimii ani, ducând o viaţă foarte aspră. Sfântul Ioan Iacob Hozevitul a trecut la cele veşnice pe 5 august 1960, la vârsta de 47 de ani. A fost înmormântat de Amfilohie, egumenul Mănăstirii Sfântul Gheorghe, în peştera care-l găzduise în ultimii ani de viaţă.
Timp de 20 de ani, trupul Cuviosului Ioan Iacob Hozevitul a rămas în peştera Sfânta Ana. La începutul lunii august 1980, potrivit unei tradiţii locale, conducerea mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul a deschis peştera mormintelor, urmând ca osemintele Cuviosului să fie duse în gropniţa de obşte.
Dezgropat două decenii mai târziu, s-a constatat cu uimire că trupul său nu putrezise, păstrându-se intact. Arhimandritul Amfilohie, stareţul mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul, istorisea mai târziu: “Ne aşteptam să găsim numai sfinte oseminte şi nu bună mireasmă. Când am luat scândura, am văzut că părintele Ioan dormea, cu trupul neatins de stricăciune, aşa cum l-am pus. Parcă l-am fi pus în mormânt de câteva ceasuri, ba nici ceasuri, ci chiar acum, vara. Nicio schimbare a înfăţişării lui; mâinile, barba, părul, rasa, încălţămintea erau neatinse.”
Ţinând seama de toate acestea, Sfântul Sinod al Bisericii noastre, l-a canonizat în şedinţa din 20 iunie 1992, cu data de prăznuire în calendar pe 5 august.
Menţionăm că Sfântul Ioan Iacob Hozevitul a scris o seamă de poeme adunate într-o culegere intitulată “Hrană duhovnicească”, tipărite,în condiţii grafice modeste, aproape precare, de către ucenicul său, părintele Ioanichie Paraiala.
Tot astăzi, serbăm Inaintepraznuirea Schimbării la Faţă a Domnului şi facem pomenirea Sfântului Mucenic Evsignie; Sfinţilor Mucenici Catidie şi Catidian; Sfintei Nona, mama Sfântului Grigorie Teologul; Sfântului Favie, episcopul Romei; Sfântului Evghenie Etolul.
