Sfântul Grigorie Taumaturgul s-a născut într-o familie păgână din cetatea Nicsar (în Turcia de astăzi) şi a murit pe vremea împăratului roman Aurelian (270-275 d.H.). A studiat retorica, latina şi dreptul în oraşul natal, ajungând ucenicul marelui filosof Origen. Mai apoi, s-a convertit la creştinism, iar la botez şi-a schimbat numele din Teodor în Grigorie. Sfântul Grigorie a fost hirotonit episcop al Neocezareei Pontului, un scaun nou înfiinţat de către Phaedimus, episcop de Amasea.
La vremea aceea, Sfântul Grigorie a luptat împotriva ereziilor care tulburau Biserica Creştină timpurie, sabelianismul şi triteismul, şi a participat la Sinodul de la Antiohia din anul 265 d.H., care l-a condamnat pe Pavel de Samosata. Datorită vieţuirii sale alese, Grigorie a fost înzestrat de Dumnezeu cu darul facerii de minuni şi de aceea a primit numele de Taumaturgul (“făcătorul de minuni”).
Părinţii capadocieni din sec. IV l-au considerat pe Sfântul Grigorie fondatorul Bisericii Creştine din Capadocia. Se spune că, după ce a fost hirotonit episcop, Grigorie i-a convertit pe toţi locuitorii din Neocezareea. Înainte de ridicarea sa în scaunul de episcop, aici erau doar 17 creştini.
Astăzi îi pomenim şi pe Sf. Ghenadie, patriarhul Constantinopolului şi pe Sf. Cuv. Mărt. Lazăr Zugravul.
