Sfântul Calinic s-a născut la Bucureşti, pe 7 octombrie 1787. La vârsta de 20 de ani, a ajuns la Mănăstirea Cernica de lângă Bucureşti, iar pe 12 noiembrie 1808, la cererea duhovnicului său, tânărul Constantin devine “monahul Calinic”. Sfântul Calinic a fost ieromonah şi stareţ al Mănăstirii Cernica vreme de 31 de ani. A refuzat să fie mitropolit al Ungrovlahiei, fiind ales mai apoi episcop al Râmnicului, în anul 1850. Episcopia funcţiona la Craiova, după ce fusese mutată în urma incendiului din anul 1847. Reclădind catedrala episcopală de la Râmnicu Vâlcea, Sfântul Calinic s-a mutat aici în anul 1857, păstorind fără încetare turma până în 1868.
Printre realizările sale de seamă se numără ctitorirea Mănăstii Frăsinei, locul în care nu au voie femeile. Potrivit Tradiţiei, Sfântul Calinic a pus pe drumul către Frăsinei o bornă pe care scria: “Până aici au voie femeile, de aici este partea monahilor”. Această bornă a fost scoasă în perioada comunistă, păstrându-se mai apoi la mănăstire.
Pentru curăţia vieţii sale, Sfântul Ierarh Calinic a fost trecut în rândul sfinţilor, de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Canonizarea s-a făcut la Mănăstirea Cernica, în zilele de 21 şi 23 octombrie 1955. Prăznuirea sfântului a fost fixată la data trecerii sale la Domnul, şi anume 11 aprilie. Tot atunci, au fost alcătuite slujbele de pomenire ale sfântului, a fost scrisă viaţa sa şi s-a stabilit felul în care să fie zugrăvit chipul său. Moaştele Sfântului Calinic se află şi astăzi la Mănăstirea Cernica, iar mormântul său este loc de pelerinaj.
